Lacrima curge deasupra , plin e veninul ei
de iubirea mult prea pierduta-n idei ,
Imi incoltesc stelele-n piept si ma doare ,
fericirea susura dorul , linistea plange ,
ma rup de secunda , timpul imi sfasie rostul
si-s tocmai bun de scris pe luna
cu vers de-argint , si inima nebuna .
Ma doare cresterea ierbii sub pasii tai
si sarutul ploii in pustiu
acolo unde de prea mult timp stiu
ca ti-ai ascuns primaverile ...
Mai am un vers de plans , apoi magie
si toata sfera de iubiri din cer sa-ti fie
noaptea legamant , iar ziua dor de vesnicie ...