Se razvratesc haotic gandurile-n mine...
Ma tulbur iar, ca un cer noros.
Intregu-mi suflet buruienos
Si-a pierdut lumina in intunecime.

Un demon da tarcoale neincetat
la usa mea, pandind sa-mi jefuiasca
Putinul har divin ce mi s-a dat
Si care e pe cale sa dospeasca.

Se razvratesc trairile-mi pustii.
In mine nu mai am decat singuratate.
Si simt incet incet ca voi deveni
Un inutil copac cu frunzele uscate.