Afara vantul sufla cu putere.
Zapada ce cade fara vrere
E spulberata-n zare
Si dusa pe aripi de vant
Ca o strigare
Stinghera pe pamant.

Printre ramurile inghetate,
Se aude vantul.
Ce trist ii e cantul!
E parca o arie neterminata
Reincepura
Si apoi abandonata.
Ii e nota asa de grea
si uneori atat de muta...

Din cerul parasit de stele
Se aude un zgomot surd
De clopot vechi
Lasat sa rugineasca
De timpul rau si crud.
Lovesc cu mana funia cea groasa
Incerc s-o trag,
Apuc...
Ma poticnesc.
Plictisit de neputinta,
M-aplec.
Privindu-ma-n oglinda ghetii,
Imi iau mana de lut
Cu gand nepriceput
Si o duc la tampla.
Oasele proeminente imi inteapa palma,
Sangele-mi zvacneste-n vene
Iar gandurile-n turbarea lor
Aluneca alene
Topindu-se pe gene:
"Sunt doar un mort
Ce-a fost lasat sa mai traiasc-o viata"