Luciditate, te urăsc mai mult ca pe orice,
Și nu te pot omorâ, nu te pot îngropa în zid
Luciditate, tu mi-ești agonia și durerea din vis, din tot
Creier ce mă recunoaște în oglindă, de ce mă trădezi?
Ce rost are să-mi văd epilogul acum, la început
De ce mă chinuiți, de ce mă târâți prin mine cu ochii deschiși
De ce nu mă scoateți din biserica în care m-ați sinucis inocent?
Aș vrea să-mi dau demisia și chiar o voi face curând de scârba luminii
Mâinile întinse mi le-ați tăiat și cuvintele mi le-ați pietrificat
Dragoste, doar pe tine te mai iubesc și îți aștept lucid și naiv din nou trădarea
Îți aștept umbra lugrubă și fulgerele care mă încălzesc pentru o clipă
Aș vrea să mor trăsnit de dragoste, șocat de ironia ta prin care ai schimbat finalul
Pentru voi am murit deja...acum nu voi mai fi pentru mine.