Deținuții, în grevă, bat cu lingurile
în gamele de aluminiu:
iar li s-a redus rația de pulpe
gonflabile,
amnistia promisă a sucombat
în somn….
În canale, schimbul de mîine,
mînjii murdari ai viitorului, așeptînd
lumina ca pe-o transfuzie,
sug la țîța aurolacului.
Pentru ei, moartea e o sărbătoare
mereu amînată, lacrima,
o valută depreciată…
Închis în labirintul prăfos al orașului
ca-ntr-un sac de aspirator, strig
către Tine:
- Arată-te, Doamne, pe acoperișul
Casei Poporului,
să moară de ciudă mortul de Nietzsche!
Tu îmi spui că într-o zi voi vedea,
dar pentru asta, va trebui să urmez supus
firul de iarbă al Ariadnei,
firul izbăvitor ce mă va scoate
la Lumină!