Pe sânii mei necolorați de soare
ți-am surprins îndelung privirea
în ultima vacanță la mare-

Mă priveai pe furiș într-un anume fel...
te ascundeai după soare
te ascundeai după îngeri
ori dincolo de cer...

Vara rămânea în urmă
reverberând cu rime sufletul meu

Pe plaja înserată mergeam alături
și rochia mea se lipise de trup
ca într-un mare sărut –
ca într-un mare sărut

Mă priveai cu tristețe, memorându-mă parcă spre neuitare-

În sufletul meu se făcea septembrie
și tu încă mai desenai cercuri pentru eternitate-

Doar conturul șoldului meu pe nisip îl ștergea val după val
încet...încet...

Irisul tău și cornea pe sânii mei fermi....

Tu,
pipăind lumea cu zece degete

Eu,
inventând lumea prin ochii tăi-

Am rămas o statuie de nisip mișcătoare
care își caută drumul și azi,
de la ocean la mare