Noi doi clădim aceeași margine de oră;
cea dinspre răsărit...
De apă ne ține loc sărutul,iar lut
ne sunt mâinile aprinse. Și Doamne,
ce bine ne e
când noi clădim aceași margine de oră...

Ziua împreunăm săruturi
și mâini
și clădim, dar noaptea
lutul se pierde-n adâncuri, iar apa
plutește în aburi deasupra mâinilor aprinse,
aproape fierbinți...

Noi doi clădim aceași margine de oră
din nou,
din săruturi
și mâini aprinse, aproape fierbinți,
ca niște sisifi...

Tu ai visat un suflet în zid,
sculptat frumos,
cu margini albe de lumină
și o pereche de aripi
și un sărut,
același pe care îl știm și noi...

Hai să zidim un suflet în zid!

În altă zi împreunam mâini
și săruturi
și sufletele noastre
și clădeam aceeaași margine de oră,
cea dinspre răsărit...

Noi doi clădim aceeași margine de oră...