Oh, Doamne, ce pedeapsă cruntă
Pentru-ai tăi îngeri ai ales
Să-i trimiți pe-această lume,
Să-i lipsești de înțeles,

Să nu știe ce-i cu ei,
Când mor și când se deșteaptă,
Toată viața nu-și dau seama
De unde vin și încotro se-ndreaptă.

Nu știu și nici nu înțeleg
Pentru ce acest destin,
Pentru ce ne-ai pedepsit
Cu atât amar și chin.

Trebuie să fi făcut
O faptă crudă și meschină,
Căci pentru-această exilare
Doar noi putem să fim de vină.

Știind că trebuie să plătim
Fapta cea necugetată
Îmi plec capul și mă-nchin
La judecata ta cea dreaptă.

Dar nu pot să nu remarc
Că ai, totuși, un defect
Și n-ai puterea să ne ierți;
Deci nici tu nu ești perfect...