Există un moment al adevărului
Când durerea interioară se înalță
Creierul obosit încetează să mai lucreze
Inima pustie și secătuită se stinge.

Mâna omului cade lent, in melancolie
Ochii triști, întunecați de suflet, dor
Degetele de la picioare se strâng și înțepenesc
Și in acele clipe, in acel moment, rămâi calm
Fumând țigara vieții, cu amărăciune.