nu am să te cunosc decât după cină
și după orbecăiala felină
de timpuriu
scriindu-ți boemul acesta împielițat
în cuvinte de rouă
pe rănile tale

și în singurătatea sărutului
care închide seara
în grădini de păcate

la scala
la care te încuprind
cortine ce cad de umbre
și apoi are să-mi fie teama înger
străjerul inimii grele

când te voi scruta
din tălpi până în tălpile mele
mergând peste ape
urcând înspre tine
nu am să mă recunosc decât după cina
orbirii line
un felinar de cuvinte

înspre inimă