Cresc dintre umeri ramuri de orgă
înecate apatic de vântul pe dos,
împart asimptotic apele vagaboande
în flăcări și fier,
anateme și os.

Aleluia, umbră!
Străină de mine, de mâine, de ieri;
nonpenelope deșiră poeme,
flutură liste în gara vocațiilor efemere:
pleacă zmeul, balaurul, făt-frumos, minotaurul…

maintenant c’est le temps pour nous reposer –
poze pierdute în lanul de trestii,
erezii mărunte, de amator:
e vinerea postului de la credință,
ziua catehismului despre zbor.

20.02.2004