obișnuiam, singuratici,
să ne scriem poeme mici de tot
despre nopți nedormite, cărți de teatru
și ceaiuri de rozmarin

nu, la mine-n pat nu este interzis,
ne ținem de cald inseparabili,
două focuri lăuntrice se-adapă mereu
unul de la altul,
mă porți cu mănuși, mă îngâni alunecos,
îmi rezemi fantasmele pe umeri,
ce bine că te-ai întors,
revelație cu inima la picioare...