Boii urîți și teferi s-au limpezit în șes,
și au țipat cocoșii tîrziu și fără sens.
Ileana, care doarme cu porcii de tărîțe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din țîțe,
pămîntului să mulgă răcoare de cartof.
Toamna bacoviană geme-n ferestre : of -
Prietene, dă-mi mîna și taci ; așa, dă-mi mîna.
Privește curtea, porcii, și, rîcîind țărîna,
cocoșii albi, Privește : sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist,
și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta.
Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu știe decît să mulgă vaci -
și via să-și înnoade azurul pe araci.
Vino ; să stăm de vorbă cît ne mai ține vrerea ;
ca mîne, peste inimi, va izbuti tăcerea,
și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși,
amurgul care-aleargă după cireadă, roș.
Ca mîne, toamna iară se va mări prin grîne,
și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mîne,
poate s-or duce boii cu ochi de rîu în știri,
să tragă cu urechea la noile-ncolțiri.
Și-atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de toate ;
poate-am să uit nevasta și vinul acru ; poate...
Ei, poate la ospețe nu vei mai fi monarh.

E toamnă. Bea cotnarul din cupă, Taliarh