privire de șatră
râzând auriu
în tainică vatră
flori izbucnite
din trunchi retezat
secrete șoptite
păgân și cântat
aripi cernite
și glezne rănite
în dans lăcrimat
de ierburi trezite

fâșii de tarot
peste dorul
netot
parfumul subtil
în râs de copil
urlând vrăji rănite
cu ceață-mpletite
în cântec
descântec
cu râuri
în pântec

șapte ori câte șapte
fecioare uitate
în lacrimi scăldate
cu lațuri îți leagă
privirea pribeagă
simțirea de rouă
ți-o lasă beteagă
le porți pe la porți
le plângi le învii
în tine veghează
și-ți mor în stihii
le chemi
le alungi
îți cântă prelungi
îți tac
se prefac
în cenușă de stânci
te mor într-un dor
și-ți cer ajutor
în zâmbet de coasă
te uită în drum
departe de casă
ca ierburi de leac
o coada de drac
și secera lunii
sorbită din lac
și-un colț de iubire
țesută din fire
de aur și lacrimi
pe geană de stea

și pasul mă poartă
spre inima ta