nebunii urcaseră în talerele balanței
tremurînd emoționați
cîinele roșu dormea în mijlocul pieței
pieptul îi era acoperit de mărgele
fiecare din ele un dar din partea unuia dintre ei
balanța era vopsită proaspăt
cu vopsea de șerbet violetă
nebunii însă nu știau asta
ei nu aveau ochi pentru detalii
avionul trebuia să îi găsească ascunși în talere
fiecare cu poezia scrisă
cu tricoul întors pe dos
și delirînd în limba lui maternă
așa fusese convenția
altfel erau nevoiți să o ia de la capăt
încă un an de bejenie
prin pivnițe și jgheaburi
cu mîinile pline de smoală
dar nimeni nu mai vroia asta
toți sperau să se transforme în fluturi
părăsindu-și nevolnica omidă a trupului în talerele balanței

la momentul astral
cerul se înnoră
cîinele roșu se trezi buimac
lătră o dată
atunci apăru avionul doldora de mitraliere
cîinele se prăbuși amestecîndu-și sîngele
cu albul sidefiu al mărgelelor
imitații de perle plutind în băltoaca ultimei transfuzii rh negativ
nebunii recitau extaziați
balanța începu să se legene
tot mai amenințător
bucățele mici de șerbet pluteau prin aer
mirosea a zahăr ars și a cafea dată în foc
nebunii tăcură deodată
ca la un semnal
avionul le dădu cîteva ocoluri
apoi se îndepărtă
lăsînd în urmă o ploaie de fluturași colorați
pe fiecare din ei scria
„aripi - made in bucharest”