viața își urmează cursul
între felul unu și felul doi
oamenii ridică privirea din farfurii
doar pentru apostrofarea chelnerului
nu trageți în pianist
face și el ce poate
în lumea asta tembelă
scobitorile lucesc languros
printre dinții îngălbeniți de aur
plescăiturile de plăcere
plutesc deasupra poporului de burți
ca o ceață neagră
e ultima țigară a condamnatului
fumată de plutonul de execuție
și totuși nu trageți în pianist
pe el oricum nu-l ascultă nimeni