măsură dreaptă verbelor nespuse un gând bătrân
mă mângâie pe frunte
eu capul mi-l înclin și îi răspund: - părinte!
alină duhul meu împotrivit

mă ceartă blând aproape mut mă cere-nverșunării
ca-ntr-o exorcizare
îmi ies prin piele demoni scumpi și mituri
și motive populare

stă între noi cu plete de cenușă semantic și bizar –
arbore sfânt –
îi trec pe chip lumini și vinișoare
ca unei marmure căzute la pământ

își frânge coaja încrețită cu o mână i se revarsă seva
și sărurile albe
cresc peșteri de tăcere și munți de-nțelepciune păzite
la intrare de bufnițele oarbe

și îmi pătrunde-n piept și mă usucă parcă mă simt ușor
aievea și poate ostenit
și-ntr-un cuvânt adoarme de-a pururi nu mai pleacă otrava
rea din gânduri l-a rănit