N-am să mîngîi acele pajiși moi
ca apele cuprinse de tăcere
pe unda lor plutisem înapoi
înspre izvoare austere

mă urmăreau pești aurii
veniți din umbră să respire
un aer lunecat subțire
din soarele mirific Și-i

tîrziu acum O vîrstă dacă
mi-a mai rămas ca dinadins
se pregătește-ngăduit să treacă
în starea neprielnică de vis