Va înceta și vântul, vara trece.
Pornește firul ierbii în solie.
Se naște-n lan aceeași păpădie
Și-același măr e gata să se plece.

S-au pârguit și strugurii în vie.
Arsura gurii tale mă petrece.
Îți ferec trupu-n mâna mea cea rece
Și te supun sub mine, pe vecie.

Te-mpotrivești, dar coapsa ta mă strigă
Din prăvălirea crengilor de dud,
Sub scobitura frunzei de ferigă.

ÃŽn cuib de greieri tainic te aud.
Pe rugul toamnei ce-a-nceput să frigă,
Îți smulg trufia, ca pe-un zmeur crud.


6 august 2004