înspre mine vin aceleași chipuri le recunosc
poartă strada copilăriei în spate
un fel de ghiozdan pe care nu scrie metallica
și nici samsonite fetele au părul prins
în coadă băieții au bucle temporale
ne lăsăm pașii cadavre cu călcâiul intact
și nu e niciodată
duminică dimineața

astăzi ne întâlnim la aceiași
doi pași unul de celălalt
redactor la timpul
eu am ales cronica
din lipsa unui sindrom acut
de iubire
un puști mă întreabă
când începe școala de parcă
ar trebui sa mai port la mine
creioanele cu mină de 0,5 de la tata
și radiera

pentru acest poem*
de pe ultima pagină a caietului



*inspirat de lebragia, beatrice zara și vertical