ÃŽn trup bicisnic frica se ascunde
Și mulți potrivnici spun că n-am scăpare.
Râvnesc să-mi fac din vis descătușare,
Corabie brăzdând înfrânte unde.

Îngenunchez, Te strig și cer iertare.
Tu mi-ai răspuns și liniștea pătrunde
În vămi de gând prin vene să inunde
Trândava carne fără împăcare.

Nu mă mai tem de vorbe pustiite
Ce-n lanul crud întreg m-au secerat.
Dă-mi, Doamne, tihna-n seve limpezite

Căci Tu-i înfrângi când ei m-au despuiat,
Tu le zdrobești rânjirile pocite
Și mă înalți din veșnicu-mi păcat.

13 august 2004