Flacără a sufletelor noastre
Luminează munți de îngeri decăzuți
Pătrunzând în secole curmate de griji spirituale
Arde păcate lumești
Lăsând în urmă umbra unei păci divine
Scrie-ți versul pe foi nemuritoare
Scăpând amprenta vieții pe timp nemărginit
de spațiu sau de vis
Plânge pentru ciripituri triste de păsări
dăruind libertate prin zborul lor
Privește cerul unde totul se-adună
Uitând pământul cu grija lui supremă
Puterea
adâncește-o în foc sângeriu
Si lasă în urmă lumea
speranței de-a trăi.

O, tu, Flacără a sufletelor noastre
- Duh ceresc -
În tine se-nfiripă noblețea
bogăției de a fi om.