Undeva, destul de superficial mi se pare,
dacă dai deoparte petale, stele, amurguri și alte inutile briz-briz-uri pseudolirice,
stă ghemuită una bucată femeie de unică folosință,
cu cheiță și baterii AA 1,5V, care știe
să cânte, sărute, tacă la comandă,
dar pe care producătorul a uitat să o învețe
să (nu) iubească la cererea publicului.
Corpul călduț al acestei femei e ca un fel de chit pentru geamuri
(ea s-a născut înainte de inventarea termopanului și a spumei poliuretanice)
cu el poți umple golurile in trup lăsate
de alte surate, de prunci zămisliți și pierduți în neștire, de tăceri și cuvinte egale.
Femeia aceasta e un animal de pradă-povară
fără lesă, colivie sau țarc,
pune-i genunchiul pe piept și-i trâmbițează pieirea
sau