"Quid est veritas ?"
Il intreba odat' hain,
Un jude de la Pontul Euxin,
Pe-un Fiu de Dumnezeu.

Si nu primi raspuns defel,
Batranul guvernàtor,
Nu meritau raspuns, nici el,
Si nici batranu-i imperàtor.

Si-atunci pe cruce mi L-au pus,
Si-otet I-au dat sa bea, paganii,
Si Roma-a-ras atunci viclean,
De-al Lui alean.

Dar Adevarul ce-l cata,
Il avusese-n fata,
Dar nu-l vedea, batranul jude,
Si nu-l voia a-i fi povata.

Si mainile-si spala elinul jude
Intr-un pocal de-argint curat,
Crezand ca astfel s-a dezis,
De-al sau suprem pacat.