Mai sunt pe-alocuri turme și fânețe.
Un glas de tulnic încă mai răzbate
Și doinele se mai aud prin sate,
Strivite-n larma searbădă din piețe.

Mai semănăm, ca să avem bucate
Și spicele se coc visând tandrețe.
Printre păduri adorm poteci răzlețe
Și se mai țes ștergarele brodate.

În înserare greierii mai cântă.
Câte un cal mai paște ierburi moi,
O rândunică încă se avântă

Și-un vis ascuns se naște din noroi.
Dar roua clipei pe obraz se zvântă
Și-o lacrimă s-a rătăcit în noi.