Am necesitatea fiziologică de a fi iubită!
Aș putea mai curând
să respir fără să am nevoie de aer,
să simt o culoare fără să o văd
să zbor fără aripi.
Iubește-mă!
Îți poruncesc să mă asculți!
Te strivesc sub o înaltă statuie de marmură albă
îți venerez idolii
îți sorb sufletul dintr-o înghițitură
mă hrănesc cu zvâcnirile capilarelor tale
și iți poruncesc să mă iubești!
Te desfac în imponderabile particule de materie
și te dizolv într-un pahar cu apă rece.
Te sorb încet ca pe ambrozie
din pocalul de cristal veritabil.
Ma ascund în timpanul tău stâng
și tu mă auzi când îți strig să mă iubești!

Eu pretind și tu asculți.
Mă privești
confuz
nesigur
stângaci…
Iubește-mă!
Mă rostogolesc ca o minge bețivă
fără direcție și sens
în rotații strâmbe, pătrate
ma lipesc de peretele ventricolului tau drept.
Sunt cardiacă și vreau să ma iubești!