Nu-mi pasă dacă stau cu capul în jos!
Universul meu are întotdeauna pământul sub picioare,
Transformă norii-n turnuri de iepuri cu lungi hegemonii,
ÃŽn oglinda Alicei
Neîmpușcați stau iepurii alergători,
Pulovere de-angora întinse pe raze de soare -
Dacă ați prins ideile și le-ați spânzurat
E ca să se vadă cum din lumina supranatural populată
Curge sângele negru,
Curge în valuri sângele negru,
Și iată:
Unii pești dau în aripi de fluture,
Unii pești neasemuit de trențăroși.

Nu-mi pasă dacă stau cu capul în jos
Universul meu transformă pești-n oceane,
Unele cu aripi de fluture,
Altele neasemuit de țestoase,
Își scutură coarnele unele de peste-altele,
Se dezghioacă din șperpii săi scoși la mezat
Universul meu simplu-nsumat
În cea mai mică particulă cu-nsușire de stat.

Prelegeri de haz obținute prin alterări hipnotice
Exemplifică virtutea unui gaz
Aflat la-ntretăierea a două răsuflări
Ascultat paralele,
Din era semioticii sălbatice,
De când câinii lătrau și caravana trecea...

De aceea nu-mi pasă dacă stau cu capul în jos,
În felul acesta pot avea în îngrijire un trup mai înalt.
Piramidele se sprijină pe cer
Și treptele coboară în sus
Iar marmura e-o-nmărmurire vie
De când beau lumina
Din chiar sânul ceștii mele de cafea.