In spleenul meu launtric si stingher
Doar ranjetului nu i-am pus catuse...
Ingerii exilati in mine astazi pier
Atarnati de-a valma pe tepuse.

Stau permanent pe-o dubla oscilare
Sunt cand trist foarte, cand marunt fericit
Ca un actor mut mimez o exaltare
In fata unui public plictisit.

Impresurat de-un scepticism morbid
Vad totul doar intr-o culoare
Astept, legat la ochi, cu spatele la zid,
Ceva care sa ma duca la dezintegrare.