Ioana se foia lângă mine în vestuța ei de fulgi. A ținut neapărat să ne îmbrăcăm la fel. Adesea oamenii ne consideră gemene, amândouă purtăm părul lung și despletit.
Priveam norii de sub noi, încercând să ghicim dacă oceanul ascuns de nori e la fel de albastru cu cerul de deasupra noastră. Am simțit-o pe Ioana că se ridică în plutire și am văzut cum îi creșteau fulgi pe brațe. Mi-am privit mâinile și am văzut cum brațele îmi erau acoperite încet de pene fine și albe. Ne-am ridicat amândouă, în zbor și uitasem cu totul de pământ și de oameni.
Am simțit un gol în stomac și am căzut puțin. Ioana era încă în plutire și mă întreba despre cum poate fi iubirea fără sex și despre sexul fără iubire.
Am simțit același gol în stomac însoțit de o senzație discretă de vomă. Am deschis ochii și l-am văzut pe Mihai privindu-mă, ca un tată îngrijorat.
"Pisicuțo, nu te speria, a fost doar un gol de aer."
I-am povestit tot visul și a zâmbit fără nici un comentariu.
Vesta mea de fulgi era la bagajele din cală. Mihai rămăsese pe gânduri rozându-și o pieliță de la un deget. M-am înfiripat pe sub brațul lui și l-am întrebat din ochi la ce se gândește.
"Mi-am lăsat drumul spre Compostela la jumătate și asta presupune că-l voi relua de la capăt. Sunt eu "cununat cu eternitatea" dar nu am voie să folosesc nimic din ce mi-a fost dat în folosul meu. Aș putea și mi-ar fi mai ușor dar există niște reguli de netrecut. Nerezolvările mele le va rezolva timpul sau un alt timp."
"Când ne vom întoarce acasă, ai voie să faci ce și cum dorești. Voie ca de la Banul Ghika."
Nu-mi venea să cred că el mi-ar fi cerut voie să facă ceva anume. El nu mi-a cerut voie niciodată dar nu m-au supărat deciziile lui. Uneori nu le înțeleg dar trecerea timpului mi-a adus răspunsuri de fiecare dată.
Timpul se scurgea cu greu. L-am rugat să-mi vorbească despre iubire.
"Despre iubirea mea? Despre iubirea ta? Despre iubire în general?"
Am simțit un "cârlig" ce denota o nemulțumire neexprimată așa că am schimbat opțiunea pentru iubirea lui, glisând către generalități, știind sigur că în timpul "expunerii" nu va scăpa prilejul să facă referiri aluzive la ce îl frământa cu adevărat.
"Despre iubire în general."
Mi-a vorbit, mai mult de o oră, despre iubirea omului primitiv, care-și privea perechea ca pe o proprietate, ca pe o vită din turma proprie, despre unirea sentimentală și trupească dintre bărbat și femeie pe parcursul timpului. De la relațiile poligamice ale musulmanilor, statuate riguros de religie, până la viața libertină din Roma antică. M-a șocat dragostea samurailor pentru iubitele lor. Ei nu aveau dreptul să-și arate dragostea în public dar erau poetici și tandri cu iubitele lor. In spatele pereților de hârtie realitatea era alta. Mi-a vorbit despre evoluția artelor vis-a-vis de relația aceasta dintre oameni și am rămas uimită câte energii s-au consumat, câte drame s-au produs din acest sentiment unic. Pictura, sculptura, poezia, muzica, arta războiului, filozofia, toate au purtat această amprentă. Va veni vreodată clipa în care să nu mai am ce asculta de la el? Chiar dacă ar fi parcurs povestind tot ce știe, ar continua cu povestiri improvizate, așa cum "croșeta" basme pentru George când era mic.
Referirile la piedicile din iubirile neâmplinite sau neâmpărtășite mi-au dat un semnal, dar nu l-am priceput. Pentru că îl cunosc voi aștepta următorul "tren" , cu care sigur voi primi clarificări.
Timpul a trecut pe negândite. Lungile ore au fost presărate cu felii de somn, povestiri, câte o băutură răcoritoare, un film.
Pilotul ne-a anunțat iminența aterizării. Îndemnul de a ne pune centurile îmi dădea certitudinea că zborul era pe sfârșite.
Știam că George ne așteaptă la aeroport. Ioana era acasă cu Eva. Aveam emoții pentru că urma să-mi țin în brațe nepoata. Eva era confirmarea vie a faptului că eram deja bunică.
Cu toată bucuria, un sentiment de neliniște mă încerca după povestirile lui Mihai.
Aplauzele au marcat oprirea pe pistă.
Bine te-am găsit, America!