* * *

Stai tolănit în scaunul de la birou, e aproape 10 și ai venit de 5 minute, aseară era defapt dimineață și erai prea obosit să mânaci iar când ai realizat că alarmă a sunat defapt când tu te-ai trântit pe pat era prea târziu pentru o gustare, micile dezavantaje de a nu mai trăii cu părinți, sacrifiicile făcute în numele libertății, e o noua zi de luni, ai întârziat fix 2 ore și încă ai alcool în sânge și încă ceva substanțe greu de determinat fără micul laborator al chimistului amator. Þi-e silă să te ridici și să iei o cană de cafea deși ai nevoie de ea. Ai messul deschis în față ta și lângă fiecare nume e trecut fie "busy" fie "@work" și știi dacă ai spune bună oricui din lista ți-ar răspunde cu un scurt "bună treabă" nici măcar cuvinte articulate, verifici mailul, nimic nou, puștoaice de 15 16 ani care vor să-ți "ceară prietenia" pe multele situri de pe care din plictiseală ți-ai făcut cont, Angelica88, anda89, hot_queeny, copile cu pretenții de gagici, nu ce cauți tu, defapt nici tu nu știi ce cauți, dar le adaugi și aștepți mailul ăla care nu mai vine, speri ca ziua să se termine repede și de preferința fără scandal. Începe să te doară capul semn că ești mahmur abia acum, te ridic cu greu de pe scaun și te duci la secretară, ii ceri o pastilă roz și încerci să faci asta zâmbind în cât să pâră doar o migrenă, dar ea știe și tu nu știi că ea știe, ptr că a fost și ea aseară acolo...

* * *

Fițe, muzică repetitivă, fum mult și lumina slabă, te-ai obișnuit deja cu peisajul e la fel peste tot, e Duminică seară, o altă seară în care nu se doarme. Până acum te chinuiai să te îmbraci cumva, într-un mod care să reflecte statutul tău, acum ai trântit o cămașa albă peste blugii albăstrii și pantofii negrii, singurul debate pe care îl ai cu ține e numărul de nasturi desfăcuți la cămașa. Ai început să simplifici lucrurile de când a plecat, sau pur și simplu nu-ți mai păsa. Ai ieșit singur și că de fiecare data stai la bar și-ți sorbi cocktailul uitându-te prin mulțime, nu știi ce cauți dar e mai bine decât să stai acasă. Recunoști chipuri sau doar ți se pare și la un moment dat lângă ține se oprește cineva, cu un pahar în mână, îți vorbește dar muzică e atât de tare data încât abia auzi, se apropie de urechea ta și ii simți răsuflarea, e femeie și te întreabă "ce faci cavalere", zâmbești ii răspunzi standard "bună, am ieșit și eu să mă distrez" - "singurel?" știi ca e aici să te agațe știi că s-a uitat la cămașa cavalliere blugii lee și a observat până și ceasul elvețian, știe ce vrea, o poftești să se așeze, ii faci un refil la paharul de Jack Daniels, te întreabă tu ce bei, ii răspunzi "Vodka espresso" și încerci să nu bagi de seamă că știe că e un cocktail de femei. Te întreabă cu ce te ocupi, ai spui și are acceași recatie ca toate, gândeai le spui ești asasin plătit mafiot dar reacția nu ar fi fost aceeași ce știi despre asasinii plătiți sau mafioți tu doar ii aperi... Știi unde se ajunge, o plimbare cu taxiul la un hotel de 5 stele, un pat si sex, dar nu e ceea ce vrei, de data asta știi ce nu vrei,mai vb ceva cu ea ceva banal de genul vremii de afară sau muzicii banale din club își da singura seama si pleaca. Muzica e din ce în ce mai tare și mai monotonă și în lumina difuză vezi fete dansând cu paharul în mână. Te ridici de la bar, treci cu agilitate printre trupurile în mișcare și te îndrepți spre toaletă, intrii îți scoți ochelarii ai pui jos, lovești robinetul apa începe să curgă și ai fix 30 de secunde lichide pe care le arunci pe față în speranța că te vei simții mai bine, după, totul e doar zgomot de fundal. Ai învățat să-i recunoști pe cei care au ceva la ei de vânzare, au ochii în mișcare permanență după clienți, nu le e frică sunt tolerați dar nici nu te poți duce la ei că și cum ai cumpără pez-uri, stai pe hol rezemat de perete cu mână pe automatul de prezervative și aștepți să vină unul din ei la ține. Pe lângă ține trece o tipă cu vârstă incert de minoră pe tocuri cui și o cârpă colorată scurtă și strâmtă aruncată pe ea, se oprește scoate un prezervativ, și se îndreaptă spre toaletă bărbaților, de unde tocmai ai ieșit, e ștearsă și banală, e una din mulțime cu o frizură lego și o privire tâmpă, imeidat după ea într-un tricou roz și pantaloni mulați intră un tip comun, banal, șters, un pic grasunel, știi ce se va întâmplă înăuntru și în momentul ăla realizezi ca ți-ai uitat pe chiuvetă albă și curată din baie ochelarii, nu știi dacă să bați la ușă și să intrii sau doar sa intrii sa-i recuperezi si sa pleci cat inca nu-au început activitatea...

* * *

Ești tânăr și crezi că totul se poate, că poți răsturna munții, ai în cap numai distracție și bani făcuți ușor, gagici și sex, diversitate. Ești capabil să o vinzi și pe mata pentru asta, nu doar să-ți vinzi sufletul. Și nu te gândești la viitor, sau nu vrei să te gândești la viitor, vrei să mori tânăr, să nu fii nevoit să te uiți în oglindă și să vezi părul alb zbârciturile și pielea lăsată. Viitorul îl știi, până la urmă te cumințești, găsești o altă ființă cu care să împarți viață, te reproduci și începi să-ți dai seamă că totul e terminat că încep sacrificiile și de la momentul ăla îți urăști progenitură, te plictisești cauți alte ființe cu care să retrăiești scenele din tinerețe, te îmbraci la modă, stai printre tineri, te trezești brusc pe la 60 și de ani singur, copii tăi au viețile lor care nu te implică pe ține cum nici tu nu iai implicat în viață ta și tot ce'ți rămâne e să te lauzi la piață cu jobul, carieră și viață lor perfectă și să te lauzi bineînțeles pe tine ptr ca tu iai crescut, când știi nenorocitule că nu e meritul tău tu nu ai fost acolo, și mori că fiecare din noi singur și părăsit de toți și nu vrei să recunoști că ai greșit.