agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3675 .



Despre singurトフate - IV -
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [YLAN ]

2011-02-25  | [This text should be read in romana]    | 



O razト minusculト de soare coborテョ pe o roatト de foc ネ冓 se aネ册zト pe creネ冲etul micului portocal. Semn cト テョi va テョndruma paネ冓i atテ「t lui, cテ「t ネ冓 lui Andros. Se limpezise cerul, テョntins ca o piele de Cordoba, cテ「nd Andros pトκ冓i pe nisipul unei plaje pustii. Pe mal, alトフuri de carapacea soioasト a unei bトビci, un bトフrテ「n, dezbrトツat pテ「nト la brテ「u, robotea de zor la chila ei. Din cテ「nd テョn cテ「nd テョネ冓 punea mテ「na streaネ冓nト la ochi ネ冓 scruta zarea. Ca ネ冓 cum ar fi aネ冲eptat un semn venit de departe. Copトツelul テョi ネ冩pti lui Andros: 窶 El este Philemon, un pescar bトフrテ「n ca marea pe care s-a nトピcut ネ冓 unde ネ冓-a trトナt viaネ嫗. Un bトフrテ「n テョncトパトκ崚「nat. Care a preferat mereu sト iasト singur テョn larg, sfidテ「ndu-i pe ceilalネ嬖 pescari din sat. Sumeネ嬖ndu-se nevoie mare cu stirpea lui, care se spune cト a apトビut pe aceste locuri odatト cu ridicarea primei cトピuネ嫺 din papurト ネ冓 stuf. Dar marea este uneori o amantト perfidト. Uitト jurトノintele de dragoste ale pescarilor care テョncearcト sト o prindト テョn nトプodul vorbelor lor meネ冲eネ冰gite, ネ冩ptindu-i cト ea, marea, rトノテ「ne singura fiinネ崙 pe care pescarul o テョndrトトeネ冲e pe lume. ネ亙 de cテ「ネ嬖va ani テョncoace Philemon se テョntoarce cu plasele goale. Uneori rupte, ca ネ冓 cum o forネ崙 nevトホutト din adテ「ncuri ネ冓-ar rテ「de de truda lui zadarnicト.
Andros vトホu cum statura テョncト テョn putere a lui Philemon se テョndreaptト de ネ兮le ネ冓 se apropie de mal. テ始 zare se iネ嫺au ca niネ冲e mトフトハii テョnネ冓rate pe aネ崙 mai multe bトビci, legate una de alta. Ajunserト la mal テョn chiotul de veselie al pescarilor care テョncepurト sト tragト cu greu din bトビci nトプoadele pline de ugerul gras al peネ冲ilor. Philemon privea テョnciudat bucuria generalト, scuipテ「nd cu mテ「nie テョn direcネ嬖a din care fテ「rtaネ嬖i pescari mulネ孛meau mトビii prin plecトツiuni adテ「nci pentru captura ce va テョnviora masa familiilor lor. Atunci, copトツelul テョl trase de mテ「nト pe Andros ネ冓 テョi spuse: " Omul singuratic este asemenea unei stele ce vrea sト strトネuceascト pe boltト, dar lumina ei nu テョncトネzeネ冲e niciun suflet, fiindcト cerul ei este doar un petic de テョntuneric, care nu se vrea a fi テョmpトビネ嬖t cu nimeni. Braネ嫺le pescarilor, unite, fac mult mai mult decテ「t orgoliul sトビac al lui Philemon. Omul trebuie sト trトナascト printre oameni! Sト se bucure alトフuri de ei ネ冓 sト se ofere ca sprijin ネ冓 sfトフuitor窶.
Andros テョl asculta uimit. Se gテ「ndea de unde poate ネ冲i un biet portocal de ceea ce simte un om. Portocalul nu-i lトピト timp sト-ネ冓 rトピpundト singur la aceastト テョntrebare ネ冓 テョi spuse: 窶杁e テョntrebi, pesemne, de unde ネ冲iu eu, un copac umil, de ceea ce se petrece テョn sufletul oamenilor, nu? ネtiu, Andros, ネ冲iu, fiindcト ネ冓 noi, copacii, avem suflete sub coajト. ネ亙 noi simネ嬖m, ca ネ冓 voi, sentimentul de テョmplinire, atunci cテ「nd rodul ne este deplin. Sau tristeネ嫺a, aネ兮 cum o simt eu, cテ「nd mト vトヅ vトヅuvit de pテ「rg bogat. Fiindcト sunt la fel de singur ca ネ冓 tine. Un destin amar m-a fトツut sト rトピar pe culmea acelui deal ce テョネ嬖 strトニuieネ冲e cトピuネ嫗. Dar sunt la fel de singur ca ネ冓 tine. Iar fructele mele poartト テョn ele sテ「mburele mテ「niei cト nu pot fi parte dintr-o livadト plinト de rod bogat. Vino, vino, Andros, ネ冓 ai sト-mi テョnネ嫺legi tristeネ嫺a!窶. ネ亙 copトツelul テョl trase de mテ「necト pe Andros purtテ「ndu-l spre un deal テョn vテ「rful cトビuia odihnea o micト bisericuネ崙. Intrarト テョntr-o livadト gemテ「nd de rod. Copaci semeネ嬖, portocali cu crengile la pトノテ「nt. Cu fructe ca niネ冲e sfere de foc, strトネucitoare. Andros se apropie de unul dintre ei ネ冓 rupse o portocalト. Avea un miez cトビnos, parfumat, ai fi zis cト lumina soarelui mediteranean cususe straturi aromitoare unele peste altele, gata-gata sト plesneascト coaja subネ嬖re ネ冓 plinト de mirosuri mirifice, vii. 窶朷ezi窶, i se adresト copトツelul, 窶柩ivada asta ar fi trebuit sト fie ネ冓 casa mea. Din pトツate, stau singur cuc pe un vテ「rf de deal. Cu poame sトビトツトツioase, テョncテ「t nici cel mai ostenit cトネトフor nu va jindui vreodatト dupト vreun fruct de al meu. Recunoaネ冲e cト nici mトツar tu, aflat atテ「t de aproape de locul exilului meu, nu ai suit niciodatト dealul pentru a-mi gusta roada de peste an!窶. Andros privi テョn pトノテ「nt, un pic ruネ冓nat. Cトツi aネ兮 era. Nu vトホuse テョn copトツelul ce-i strトニuia orizontul decテ「t un avorton nevrednic de a i se pleca ramurile la pトノテ「nt テョn cトブtarea unei portocale mirifice. 窶朷ezi, Andros, ネ冓 noi, copacii, avem nevoie de alネ嬖 copaci ca sト ne simネ嬖m テョmpliniネ嬖. Sト putem creネ冲e ネ冓 sト simネ嬖m mテ「inile harnicilor culegトフori ce vor umple coネ冰rile cu fructele noastre minunate. Sunt tot la fel de singur ca tine. Dar spre deosebire de tine, care ai dobテ「ndit テョncト de la naネ冲ere liberul arbitru, putテ「nd sト-ネ嬖 clトヅeネ冲i singur destinul unde テョネ嬖 doreネ冲e inima, eu sunt pe veci prizonierul acelui deal, fトビト sト pot spera mトツar cト テョntr-o bunト zi voi simネ嬖 lテ「ngト umトビul meu de frunze adierea altor ramuri テョntr-o grトヅinト edenicト. Sト mergem! S-a テョnserat ネ冓 faetonul soarelui va strトッate cerul pentru a-l urca テョn el pe zeul-soare. Luna, prietena nopネ嬖lor tale de singurトフate, テョネ嬖 va fi din nou companion. Cトツi va trebui sト vezi cu ochii tトナ ce テョnseamnト sト te bucuri テョn mijlocul oamenilor窶.
Andros auzi un huruit puternic de roネ嬖. Erau roネ嬖le faetonului zdrumicテ「nd norii テョn bucトκ嫺le minuscule. Raza de soare din creネ冲etul portocalului ce-l テョnsoネ嫺a se ridicト spre tトビia albastrului stins al cerului ネ冓 discul soarelui se rostogoli pe pernele albe, pufoase, de nori ale faetonului, dispトビテ「nd spre apus. Luna, ca o fecioarト despletitト, coborテョ pテ「nト peste creネ冲etul portocalului sトブ ネ冓 テョi zテ「mbi lui Andros, murmurテ「nd: 窶弖om merge テョn Ayia Napa! Sト vezi cテ「tト bucurie simt oamenii テョn suflet atunci cテ「nd se cトピトフoresc. ネ亙 ai sト テョnネ嫺legi de ce nu este bine ca omul sト fie singur pe lume窶.
Cテ「nd ajunserト la Ayia Napa, marea fremトフa sub catifeaua catargului unei brize slabe. Intrarト テョntr-o curte imensト. Ornatト cu lampioane multicolore. Plinト de oameni ce dansau sub mlトヅierea unui sirtaki molcom.
窶弖ezi窶, テョi ネ冩pti luna, 窶愿ョn seara asta doi oameni テョネ冓 leagト destinul pentru viaネ嫗 テョntreagト. Ai iubit vreodatト, Andros?窶. Andros nu rトピpunse. Cトツi テョi era ruネ冓ne sト recunoascト faptul cト pentru el femeile se limitau la pトビul roネ冰 al d-nei Protagorou ネ冓 la trupul de sirenト al Despinei Ioannou. 窶弃oate cト am iubit cテ「ndva窶, murmurト el, parcト ruネ冓nat. 窶廸u cunosc テョndeajuns acest sentiment, dar de cテ「teva ori am simネ嬖t cum o otravト lentト テョmi inundト sufletul cテ「nd priveam femeia pe care o doream cu patimト. ネtiind cト nu o pot avea niciodatト. Poate cト am iubit! Poate...!窶.
" Eu nu cred cト ai fトツut-o窶, テョi rトピpunse luna. 窶廛acト ar fi fost aネ兮, ai fi simネ嬖t arsura dulce a acestei stトビi. Ai fi alergat ca un nebun la locul de テョntテ「lnire, pトビテ「ndu-ネ嬖-se cト zbori, nu calci pe pトノテ「nt. Ai fi テョndurat foamea ネ冓 setea doar de dragul de a fi lテ「ngト fiinネ嫗 dragト, aflatト la zeci de mile depトビtare. テ枴-ai fi aprins privirea ca o candelト sテ「ngerie doar ca sト poネ嬖 fura o clipト din imaginea femeii iubite plecテ「nd pe lテ「ngト tine. Tu ai iubit cu disperare o singurト femeie. Singurトフatea. O femeie stearpト, care niciodatト nu ネ嬖-ar fi putut lumina pridvorul casei cu trupuri plトパテ「nde de prunci. O femeie care se machiazト テョn fiecare zi cu acelaネ冓 rimel al decepネ嬖ei. Cu obrajii pomトヅaネ嬖 de tristeネ嫺. テ士brトツatト テョn rochia neagrト a neliniネ冲ii ca nu cumva o razト de soare sau un cテ「ntec de sirenト sト i te poatト fura. O femeie descトビnatト de simbolurile Evei de sub mトビul paradisiac: isteネ嬖me, frumuseネ嫺 lトブntricト, vraje テョn priviri, orficト テョn glasul cu care te cheamト sト o iubeネ冲i. Priveネ冲e la aceネ冲i oameni cum frトノテ「ntト pulberea drumului sub tトネpile lor dornice de a arトフa cト prin dans, prin atingerea mテ「inilor, prin respiraネ嬖a pe care cel de lテ「ngト tine ネ嬖-o テョmprumutト ca pe un dar de mare preネ te poネ嬖 socoti om テョntre oameni. Mirii, テョi vezi? Saltト ca niネ冲e miei blテ「nzi, curaネ嬖 テョncト la trup. Cu gテ「ndul cト dupト miezul nopネ嬖i se vor contopi unul テョn celトネalt, lトピテ「nd vテ「ltoarea cトビnii sト se テョmpreuneze テョntr-un izvor ce va curge fトビト meandre din acelaネ冓 munte テョncepテ「nd de mテ「ine. Ei nu vor ネ冲i テョn veci ce este singurトフatea! Priveネ冲e-i, Andros, ネ冓 leapトヅト-te de haina grea de regrete a singurトフトκ嬖i!窶.
ネ亙, dintr-odatト, Andros se simネ嬖 prins de mテョnト ネ冓 テョncepu sト se テョnvテ「rtト テョn hora ce stテ「rnise toネ嬖 coclaurii cu freamトフul celor ce o formau. Privea テョn ochii celor din jurul sトブ ネ冓 le vedea bucuria de pe chipuri ca o pecete de cearト finト, pe care vraja acelei nopネ嬖 o fトツea sト strトネuceascト precum aurul curat. I se テョntinse o canト de vin pe care Andros o bトブ pe nerトピuflate, ネ冲ergテ「ndu-i sudoarea de pe fruntea nトヅuネ冓tト de pasul viu al dansului. Cei din jur テョl privirト blテ「nd ネ冓 mirele テョi spuse: 窶霸rietene, sparge bトビdaca de pトノテ「nt pentru ca toate relele sト fugト de la viitoarea mea casト, iar tu sト fii ferit テョn veci de necazuri!窶. Andros sfトビテ「mト de pトノテ「nt cana din care ultimele picトフuri de vin se scurserト prin pulberea drumului ca niネ冲e firiネ冩are de viaネ崙 ネ冓 テョネ冓 simネ嬖 sufletul uネ冩r ca un porテコmb gata sト-ネ冓 ia zborul spre テョnaltul nopネ嬖i de cleネ冲ar. Goli テョn acea noapte ネ冓 alte cトハi de vin. Legト prietenii cu bトビbaネ嬖 semeネ嬖, ca ネ冓 el. Simネ嬖 テョn palmト atingerea catifelatト a cテ「torva femei cu care dansase vrトニit de mirosul lor viu. ネ亙 parcト din trupurile lor aネ崚「ネ嫗te de dans ネ冓 de vinul amトトitor ネ册rpuiau spre el viniネ冩are de lavト fierbinte izvorテ「te din vulcanul inimii lor tinere, neastテ「mpトビate. Dornice de a simネ嬖 cum mテ「na puternicト de bトビbat le cuprinde mijlocul subネ嬖re ネ冓 le conduce pe cトナ de pierzare ネ冓 vis.
Apoi atテ「t テョネ冓 mai aminti Andros: cト se aネ册zase istovit de vin ネ冓 de dans pe pajiネ冲ea ce mirosea a busuioc crud ネ冓 a pulbere de stele. ネ亙 adormise テョndatト.
- Sunt curios, prietene, i-am spus eu テョn ネ冩aptト companionului meu, sunt curios sト aflu finalul acestei poveネ冲i.
- Este tテ「rziu, mi-a rトピpuns el. Dar nu ne putem despトビネ嬖 fトビト sト ネ冲ii care a fost destinul lui Andros. Spre dimineaネ崙 s-a trezit tot lテ「ngト cearネ兮ful テョnrourat de coriandru din faネ嫗 cトピuネ嫺i sale... Purtテ「nd テョn mテ「na-i strテ「nsト un ram mic de portocal. Semn cト acea cトネトフorie, care nouト ni se poate pトビea fantasticト, a avut loc.
- テ始 vis sau aievea?
- Depinde de fiecare dintre cei ce o ascultト...De cテ「t de sensibil este fiecare...
- ネ亙 Andros... Andros ce a fトツut cu viaネ嫗 lui?
- Andros ネ冓-a amintit cト テョn acea cトネトフorie テョndrトホnise sト priveascト drept テョn ochi viaネ嫗. El, Andros, cel sfios ca o fatト mare. Privise strトネucirea de miere de pe aripile Melissei. Vトホuse テョncrテ「ncenarea din privirea de ametist a pescarului Philemon. Zトビise pulberea de aur a grトヅinii de portocali. Precum ネ冓 setea neostoitト de viaネ崙 din ochii mirilor. Al celor cu care frトノテ「ntase pトノテ「ntul テョn acea vトネurire de euritmii necunoscute pテ「nト atunci. Ochii lui ネ冲iau acum cum aratト cealaltト faネ崙 a lumii. Cea poleitト cu speranネ嫺. Cu prieteni. Cu vise ce pot deveni realitate. A pトビトピit chiar de a doua zi mica lui cトピuネ崙 din cトビトノizi de ceamur. A plecat spre portul Lemessos. A cunoscut oameni ネ冓 locuri pe puntea unor corトッii care i-au arトフat faネ嫗 neネ冲iutト a lumii. S-a cトピトフorit. Are patru copii. Este un om obiネ冢uit ca oricare dintre noi. Acum trebuie sト te pトビトピesc. Mト aネ冲eaptト cei dragi acasト. Seara este ceasul tainic cテ「nd fiecare trebuie sト soarbト liniネ冲ea domesticト cu cei ce ne fac viaネ嫗 frumoasト cu prezenネ嫗 lor.
ネ亙 tovarトκ冰l acelei nopネ嬖 s-a ridicat cu greutate de pe scaun. ネ亙-a verificat echilibrul cu o calmitate proprie bトビbatului ce ネ冲ie cト jugul aspru al bトブturii テョi poate poticni paネ冓i. L-am privit cum se depトビteazト ネ冓 abia atunci mi-am dat seama cト nici mトツar nu ネ冲iam cu cine stトフusem la acea masト a poveネ冲ilor bahice. 窶弃rietene窶, l-am strigat, 窶彡are テョネ嬖 este numele? Fiindcト ori de cテ「te ori voi povesti cuiva テョntテ「mplトビile pe care mi le-ai depトハat vreau sト-mi amintesc de tine窶.
窶廣ndros... Andros din Ergates...窶, mi-a spus el tトビトトanat, テョntorcテ「ndu-ネ冓 capul テョn direcネ嬖a mea, chipul lui bトフut de vテ「nturi pトビテ「nd cト テョmi zテ「mbeネ冲e din spatele privirii de cenobit テョn care pテ「lpテ「ia o luminト vie de viaネ崙.



***
Sigur cト pentru cei mai mulネ嬖 dintre cei cトビora de-a lungul timpului le-am povestit cトネトフoria lui Andros din Ergates totul nu a pトビut a fi decテ「t un basm. Trトナm vremuri テョn care imaginaネ嬖a ネ冓 visul nu mai fac parte din structura noastrト moral-volitivト. Ne place mai mult sト plonjトノ テョn realitatea ce ne テョnconjoarト. Chiar dacト de cele mai multe ori ea este crudト. Futilト. Fトビト speranネ嫗 unui viitor mai senin. De aceea, m-am hotトビテ「t, odatト ajuns acasト, sト aネ冲ern pe hテ「rtie povestea lui Andros. Fiindcト ネ冲iu un lucru pe care ar trebui sト vi-l テョnsuネ冓ネ嬖 ネ冓 voi ca o cutumト nescrisト a vieネ嬖i voastre: テョn fiecare dintre noi stト ascuns, tainic, un basm. Ce se cere descoperit ネ冓 povestit celor care vor sト-l asculte...

Decembrie, 2010, Cipru

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!