Cine sunt eu sau cine ești tu ... sunt întrebări puse de mii de ani de toți filosofii lumii ce au cutreierat Pământul în toate cele 3 direcții (lungime, lățime înălțime) și au încercat să găsească sensul vieții dar și al morții și de asemenea au încercat să-l manipuleze ....
Cred că această căutare nu va înceta niciodată iar aceste întrebări vor fi mereu pe buzele .... celor ce sunt!
Un lucru știu sigur, sunt exact ceea ce vreau eu să fiu. Într-o seară am vrut să fiu ... piatră ... dar nu orice piatră .. ci PIATRA, acea rocă mamă, aceea rocă primordială ... acel început ... Crezi că am reușit?
Eu zic că da! Pentru o secundă am simțit cum e să fi Piatra, cum e sa stai nemișcat și totuși să te lași purtat de cursul factorilor transportatori, precum apa sau aerul, să simți fiecare atingere ale acestora să-ți fie cald și frig să te lași pradă alterării și să te descompui în mii și milioane de bucăți și în același timp să constați că DA, ești important în Istoria Pământului și că DA exiști pentru că exiști,
Ego-ul e lăsat undeva pe pantele povârnișurilor pe care aluneci ușor dar sigur spre tine, e lăsat undeva mult în urma ta, undeva de unde nu te mai poate ajunge, reușind astfel să te integrezi perfect Cosmosului.
Am fost piatra compusă din cele mai sacre minerale ale lumii și am strălucit cel mai tare! Acum mii de particule ce mi-au aparținut s-au împrăștiat peste întreg întinsul Pământului și se regăsesc în fiecare pietricică, bolovan sau munte. Dacă vrei să vorbești cu mine, nu da cu piciorul în piatră, ridic-o, vorbește-i și-ți voi răspunde. De regulă îmi place să mă arăt în vis, în profunzimea conștiinței tale, iar dacă ai avut vreodată gânduri frumoase să știi că am fost tot eu cea care ți-am glăsuit din străfundul sufletului tău, pur și simplu pentru că nu ai dat cu piciorul în piatră. În momentul ăla te-ai schimbat și ai început să gândești frumos, să zâmbești și mai frumos iar ridurile frunții au dispărut.