agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-17 | [This text should be read in romana] |
Manuscrisul apostolului (2)
(continuare) ÃŽntâi È™i întâi, își zise, să se pregătească temeinic spiritual înainte de a porni către cetatea din vale. Pentru aceasta, își căută un adăpost cât mai liniÈ™tit pe muntele de deasupra văii unde era cetatea, adăpost în care să poată posti, să poată să se roage, să fie pe deplin consacrat, în duh È™i gând, în scopul lucrării pentru care venise. Găsise acest adăpost, undeva într-o peÈ™teră de deasupra unei prăpăstii ameÈ›itoare, de unde se vedea până departe în zare, dar se vedea È™i zarva din cetate. Pentru această pregătire duhovnicească, nu-i trebuiră nici hrană multă, nici apă, decât ajutorul Sfântului Duh din Cer. Două săptămâni petrecu Teodosie în post È™i rugăciune, până simÈ›i cum cugetul lui este eliberat de cele pământeÈ™ti È™i este pregătit să înceapă lucrarea lui Hristos. Reciti manuscrisul apostolului Ioan încă odată, apoi își îmbrăcă hainele cele albe È™i curate, lăsă celelalte haine È™i puÈ›inele lucruri în adăpost, în peÈ™teră, luă manuscrisul în braÈ›e, È™i porni încrezător spre cetate. Ajuns în vale, se întreba cum să intre într-o cetate necunoscută, cu oameni necunoscuÈ›i, cum să vorbească cu ei, încât să ajungă să le predice din Evanghelie? Se ruga Domnului să aibă curaj când va da ochii cu oamenii din cetate. Era dimineaÈ›a, când toată lumea intra È™i ieÈ™ea cu treburile zilnice. Prinsese deodată curaj trimis de Cel de Sus È™i intră pe poarta cea mare a cetății. Erau oameni mulÈ›i care miÈ™unau pe uliÈ›ele strâmte È™i întortocheate, oameni cu chipuri africane, cu feÈ›ele de abanos, cu păr cârlionÈ›at, ochi mari, frumoÈ™i È™i strălucitori. Sute de priviri curioase se îndreptau spre el, uitându-se la el ca la ceva nemaivăzut. Mergea înainte prin cetate, până ajunse într-un loc deschis ca o piață, unde se aÈ™eză pe un trunchi de copac, ce părea o băncuță de lemn. Se rugă iarăși Domnului, înainte de a începe lucrarea. Apoi desfăcu manuscrisul È™i începu să citească cu glas tare din el, în văzul trecătorilor. La început nimeni nu-l luă în seamă, oamenii È™tiind să-È™i stăpânească curiozitatea. Asta până se adunară vreo câțiva curioÈ™i, care se opriră în dreptul lui Teodosie È™i se uitau, plini de curiozitate, cum omul acela străin, palid la față, cu păr lung È™i barbă neagră, citea din manuscris. Văzând că unii se opriseră È™i se uitau la străin, nu după mult timp, se adună acolo o mulÈ›ime de alÈ›i oameni curioÈ™i să vadă ce se-ntâmplă. ÃŽn acel moment, Teodosie, cuprins de Duhul Sfânt, se ridică în picioare È™i, cu ochii îndreptaÈ›i către cer, înălță mâinile È™i începu să se roage Domnului cu glas tare, în limba elină, spre marea uimire a privitorilor. Apoi luă manuscrisul È™i continuă să citească tuturor din Evanghelie, fără ca cei care-l ascultau să priceapă măcar un cuvânt din ce citea el. ÃŽnÈ›elegeau ei ceva, că e vorba de o putere din cer, către care străinul înălÈ›a glasul său. ÃŽn ziua aceea, Teodosie făcu doar această lucrare, È™tiind că nu are cum să spună oamenilor Evanghelia până nu vor înÈ›elege vorbele sale. Domnul însă se îngriji de lucrarea Sa. Se întâmplă ca acolo, prin cetate, să trăiască un om pribeag, străin de neamul etiopienilor, numit Kaleb, care petrecuse mulÈ›i ani în Etiopia, È™i venise pe calea Mării RoÈ™ii, prin Eritreea, până ajunsese în această cetate. Cum era de aÈ™teptat, trăind mai mulÈ›i ani printre băștinaÈ™i, învățase chiar bine limba din acest loc al Etiopiei. El era căutător de afaceri cu mirodenii, camfor È™i mirt, la mare preÈ› în afara Etiopiei. Dar acest om nu È™tia boabă din limba elină, cea a lui Teodosie, în schimb, È™tia ceva din limba aramaică. BineînÈ›eles, acest fapt era de un mare ajutor pentru Teodosie, deoarece el studiase la È™colile din Alexandria, învățând mai multe limbi, printre care È™i aramaica. Cu mare bucurie, Teodosie descoperi că poate comunica cu aceÈ™ti oameni simpli din piață, folosindu-se de acest tălmaci nesperat, care putea traduce din limba aramaică, în limba localnicilor. A doua zi È™i în zilele următoare, Teodosie nu pierdu vremea, È™i se folosea de bunăvoinÈ›a tălmaciului, ca să povestească localnicilor pentru ce venise în Etiopia. Privitorii erau entuziasmaÈ›i ce cele auzite. Nicicând n-au mai auzit asemenea cuvântări minunate. Astfel, Teodosie avea prilejul să citească localnicilor capitole întregi din Sfânta Evanghelie după Ioan. ÃŽn câteva zile, reuÈ™i să citească tot manuscrisul. Cele citite îi captivară mult de tot pe locuitorii cetății, dar cel mai mult îi uimi minunea că Isus, după ce fusese răstignit, înviase a treia zi. Era o veste nemaipomenită pentru ei! - Și ce trebuie să facă un om ca să poată învia după ce moare? întrebau ei. - Trebuie să se pocăiască, să aibă credință în Iisus Hristos, cel care a zis „Eu sunt învierea È™i viaÈ›a. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“. Aceste adevăruri erau revelaÈ›ii uimitoare pentru ascultători. Chiar au început să îngâne, să repete după Teodosie frazele pe care acesta le citea din Evanghelie. Imitau È™i rugăciunile lui, chiar dacă încă nu înÈ›elegeau prea bine cuvintele. Atunci când socoti că dragii săi ascultători pricepuseră bine mesajul din Evanghelie, È™i după ce aceÈ™tia promiseseră să înceapă o viață nouă, neîntinată de ură, lăcomie È™i desfrâu, diaconul Teodosie îi conduse pe discipolii săi la un râu din apropierea cetății È™i îi boteză pe toÈ›i în numele Tatălui, al Fiului È™i-al Sfântului Duh. AceÈ™ti credincioÈ™i nou-botezaÈ›i se simÈ›eau ca în cer, È™i începură să umble prin cetate în haine albe È™i curate, ca în zile de sărbătoare. Toate aceste fapte minunate de evanghelizare mergeau strună, timp de câteva săptămâni. Dar Satana, uzurpătorul sufletelor È™i a lucrării lui Isus, nu văzu cu ochi buni această propășire a lucrării de pocăință a localnicilor. Lucrarea străinului diacon ajunsese È™i la cunoÈ™tinÈ›a È™amanului cetății, numit Mulu, care, având puterile cele mai mari după cele ale stăpânului cetății, se înfurie cumplit de această nouă lucrare, È™tiind că localnicii vor începe să abandoneze ceremoniile sale, È™i vor începe să-l urmeze pe noul apostol. Gelos pe acest nou concurent, în mânia sa nestăvilită, începu să se gândească la răzbunare. Această răzbunare nu aÈ™teptă mult să se producă. Șamanul Mulu se duse el însuÈ™i la Zewedu, stăpânul cetății, să se jelească È™i să ceară izgonirea străinului din cetate, care-i ameninÈ›a statutul de preot al zeului soarelui. Auzind plângerea È™amanului, stăpânul cetății îi dădu dreptate, dându-i învoire deplină să facă ce-o vrea cu străinul. Atunci, È™amanul Mulu, pe înserate, pe când Teodosie sfârÈ™i de citit din Evanghelie în piaÈ›a cetății È™i se pregătea să plece spre chiliuÈ›a sa de pe vârful stâncii, trimise doi vlăjgani supuÈ™i lui, care îi ieÈ™iră în cale, îl doborâră la pământ, îi luară tot ce avea asupra lui, chiar È™i manuscrisul È™i hainele, îl bătură până ce aproape că-l lăsară fără suflare, È™i apoi se făcură nevăzuÈ›i. Șamanul alesese să nu se răzbune chiar în piaÈ›a cetății asupra lui Teodosie, de teama mulÈ›imii de credincioÈ™i care deja îl urmau pe străin. De aceea comisese această faptă urâtă pe întuneric, în afara cetății, pentru a zădărnici lucrarea omului venit de la capătul lumii să citească Evanghelia, stricând vechile credinÈ›e strămoÈ™eÈ™ti. Zăcu acolo bietul Teodosie fără cunoÈ™tință toată noaptea, doar spre zori își reveni È™i își aduse aminte de bătaia cumplită din seara trecută, după care începu să se roage. Când se făcu ziua plină, porni încet, de-abia pășind de durere, către chilia sa de pe munte. Acolo găsi ceva apă într-un căuÈ™ È™i gustă vreo două smochine cu o turtă de tef. Această gustare îl mai întremă, apoi adormi. Seara târziu, când se trezi, văzu cerul înstelat cu mii È™i mii de stele rotindu-se încet pe bolta cerului. ÃŽnceput să se roage, până spre dimineaÈ›a. Se rugă pentru poporul din cetate, dar È™i pentru duÈ™manii săi. Domnul să facă dreptate, era lucrarea Sa. (va urma) |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy