agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-18 | [This text should be read in romana] |
Pregătirea noului examen de admitere mergea destul de bine. Din când în când, simula și câte un examen scris. Avea subiectele ce s-au dat cu câțiva ani înainte, pe baza lor încropea și altele asemănătoare. Se uita apoi la ceasul de pe perete și, fix, două ore stătea pe scaun și scria. Își corecta singur ceea ce a scris și, de cele mai multe ori, era mulțumit. Citea prin manualul lui Roller sau prin cărțile de literatura și completa ceea ce nu reușise să cuprindă în lucrările ce și le da. I-ar fi plăcut să aibă pe cineva care să i le citească și să le poată și aprecia cu note. Dar nu avea o astfel de cunoștință și, chiar de ar fi avut, n-ar fi putut să-i ceară să-și irosească timpul cu problemele lui. Gândindu-se bine niciun prieten, din cei vechi sau mai noi, n-ar fi fost în stare de așa ceva. Da, se putea discuta cu ei despre fotbal sau alte discipline sportive, se puteau comenta meciuri, filme sau chiar politică, dar nu literatură. Poate, vreo fată ar putea fi mai receptivă la problemele lui. Dar de unde s-o ia? N-a avut prietene și nici unde să le găsească. În toți anii de școală, clasele în care a fost el erau numai de băieți. E drept, se mai organizau, când a fost elev în clasele V-VII, meciuri de faustbal cu echipe de la școala de fete. Veneau acolo, să-și încurajeze echipele, fete și băieți de la ambele școli. De multe ori, în lipsa unui arbitru competent, se produceau altercații, e drept nu prea violente, între susținătorii celor două echipe. Continuau de multe ori și pe stradă după terminarea meciului, dar fetele erau primele care puneau punct și se îndepărtau țâfnoase.
De la o vreme, a început să frecventeze din nou joile tineretului. La început, era convins că a uitat să danseze pentru că n-o mai făcuse demult A tot stat, o vreme È™i s-a uitat la paÈ™ii ce-i făceau dansatorii. Când a crezut că-i È™tie bine, s-a hotărât È™i s-a apropiat de prima fată ce stătea într-o margine, a aplecat puÈ›in capul È™i aceasta a acceptat lăsându-se prinsă de talie. Niciun minut, care lui i s-a părut o veÈ™nicie, nu a durat până a intrat în ritm. Și-a cerut scuze, roÈ™eaÈ›a urcându-i-se de pe obraji până la urechi, când a călcat-o, dar nu din vina lui, pe picior. Un zâmbet ce i-a înflorit fetei pe față l-a anunÈ›at că ea n-a dat nicio importanță incidentului. Zâmbetul È™i figura ei tot timpul veselă i-au dat curaj È™i a rămas lângă ea È™i în pauza ce a luat-o orchestra. Au discutat despre melodiile ce s-au cântat până acum È™i despre ce ar dori să mai urmeze. CunoÈ™tea fata nume de compozitori È™i de interpreÈ›i. ÃŽi plăcea în special cântecele interpretate de Rodion Hodovanski, mai ales Clopotele, dar È™i cele compuse de Ely Roman ori fraÈ›ii Grigoriu. O întrebă apoi NuÈ›u, gândindu-se È™i la problemele lui, despre ce citeÈ™te ea în timpul liber. Aceasta se uită lung, dispărând-i zâmbetul. - Dar ce te interesează È™i de unde È™tii că citesc? Dacă chiar vrei să È™tii mă mai uit în Flacăra Sibiului să văd ce filme mai sunt pe la cinematografe, în Drum Nou, niciodată, că acolo nu sunt decât cele din OraÈ™ul Stalin. S-a lămurit NuÈ›u cu cine avea de-a-face. TotuÈ™i i-a plăcut zâmbetul ei È™i ar mai fi vrut să povestească cu ea. Dar fata dădea semne că dorea să scape cât mai repede de prezenÈ›a lui. Și a scăpat la următoarea melodie când a fost invitată de un alt băiat. Ei, se gândea NuÈ›u, alte probleme trebuie abordate cu fetele astea, mai ales când vorbeÈ™ti prima dată cu una. A găsit, însă, acolo unde nu s-a aÈ™teptat, pe cineva să-l înÈ›eleagă. L-a găsit pe Tică Mustățea la un curs de învățat Limba Esperanto organizat de Clubul Uzinelor IndependenÈ›a. Cursul era gratuit È™i putea participa oricine, indiferent de pregătirea È™colară. S-a dus la data È™i ora anunÈ›ată pe un afiÈ™ scris de mână cu litere mari de tipar. Erau în sala mare a clubului doar câteva doamne destul de în vârstă È™i câțiva domni ce-È™i sprijineau bastoanele de marginea scaunelor. La o măsuță, cu faÈ›a spre sală, s-a aÈ™ezat un bătrânel care fără nicio introducere a intrat direct în subiect. Zicea despre un anume doctor Zamenhof care spre sfârÈ™itul secolului trecut a reuÈ™it să încropească o limbă artificială, uÈ™or de învățat, în care să fie traduse marile opere literare È™i È™tiinÈ›ifice, ca astfel să poată fi însuÈ™ite È™i de cei mulÈ›i, adică de clasa muncitoare, care din cauza exploatării omului de către om, n-au putut avea acces la limbile de largă circulaÈ›ie. Mai spunea domnul acela că însuÈ™i marele Lenin, conducătorul proletariatului de pretutindeni, a fost interesat de această limbă, numind-o latina proletariatului. Dar ceea ce i-a atras plăcut atenÈ›ia a fost atunci când acesta a recitat versuri de Eminescu traduse în această limbă. Aveau o sonoritate deosebită, mai ales dacă îți era familiar originalul: Mi neniam kredis, ke morti lernos;/La mantel' de l' juno eterna volvis/ Min, l' okuloj rave rigardis al la/ Stel' de l' soleco. (Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;/Pururi tânăr, înfăsurat în manta-mi,/Ochii mei nălÈ›am visători la steaua/Singurătății) ori Ŝi estis kara solfilin',/En ĉio sen komparo;/Iânter sanktuloj - La Virgin',/La lun', inter stelaro. ( Și era una la părinÈ›i/ Și mândră-n toate cele/Cum e fecioara între sfinÈ›i/Și luna între stele) A observat că È™i celălalt tânăr, despre care a aflat la ieÈ™ire, când au intrat în vorbă, că-l cheamă Tică a fost impresionat de versurile traduse în această limbă, ce sunau atât de frumos. Și-a dat seama că-l cunoaÈ™te din vedere. Da, sigur, îl mai văzuse prin oraÈ™ pe acest tânăr, înalt, brunet, aproape tot timpul cu o carte sau un caiet sub braÈ›. L-a văzut È™i pe la peluza stadionului, la meciurile de fotbal ale celor două divizionare B. De multe ori, era prezent È™i la meciurile de basket ori voley de pe terenul Luceafărul ori de pe cel de lângă Telefoane. Niciodată nu se entuziasma, ci stătea liniÈ™tit, notându-È™i din când în când câte ceva pe un carnet. A mai aflat, în timpul celor câteva ture pe care le-au dat împreună pe centru, că face cronici sportive pentru Flacăra Sibiului dar È™i pentru Sportul Popular. L-a întrebat apoi Tică dacă poate să-l ajute într-o problemă. - Ce problemă? - Ai cumva un ceas de mână? - Nu, dar de ce mă întrebi? - Duminecă are loc meciul dintre Șoimii È™i F. C. Câmpia Turzii. Mi s-a cerut de către Sportul Popular să fac o cronică mai detaliată, pentru că de rezultat depinde cine va lua lanterna roÈ™ie a grupei. Stadionul, după cum ai văzut È™i tu, are un ceas care mai mult stă decât merge, ori eu în cronică trebuie să punctez È™i cele mai importante faze È™i să specific minutul când acestea au avut loc. - Fii liniÈ™tit, se rezolvă. - Cum? - Voi fi È™i eu acolo, dar nu singur. Voi lua de acasă ceasul deÈ™teptător care merge, È›ais, când îl pui după radio. ÃŽi dăm drumul când începe meciul È™i-l oprim pe timpul pauzei. Astfel o să È™tii minutul când au loc fazele importante. - Bine, dar dacă tot eÈ™ti acolo o să notezi pe o foaie minutele când au loc cornerele È™i eventualele lovituri de pedeapsă. AÈ™a au făcut È™i, în Sportul Popular de marÈ›i, a ieÈ™it un articol de toată frumuseÈ›ea. Nu se zgârcea Tică când venea vorba de a ieÈ™i împreună la o bere È™i câțiva mici la Bolta Rece de lângă stadion, ori pe terasa de la Bulevard. Doar când ploua, ori bătea vântul tare, intrau în sala cea lungă de la BufniÈ›a. Plata, zicea el, o făcea din suma primită pentru colaborări. Timpul trecea, se apropia toamna È™i odată cu ea, sigur, situaÈ›ia lui se va schimba. ÃŽn cel mai bun caz, va reuÈ™i la examenul de admitere È™i va fi student. Dar era conÈ™tient că această posibilitate era foarte redusă pentru el. Ca să intre, trebuia să ia nota maximă. SituaÈ›ia nu pare să se fi schimbat de anul trecut până acum. Mai plana asupra lui procentul de 25 la sută acordat fiilor de burghezi È™i asimilaÈ›ii acestora, micii burghezi. Dacă va avea acelaÈ™i rezultat de anul trecut, va fi luat în armată. De două ori a trebuit să meargă până acuma la Comisariat, dar pe ordinele de chemare scria fără valiză. Prima dată cu actele de stare civilă, iar a doua oară i s-a făcut o vizită medicală destul de sumară. La începutul lui septembrie a luat din nou drumul BucureÈ™tiului. De data asta notele se dădeau până la zece. Media finală, ce o obÈ›inuse, formată din notele de la scris È™i de la oral, era cu puÈ›in peste opt. Cei din categoria lui au intrat până la media opt È™i cincizeci, ceilalÈ›i până la È™ase È™i douăzeci de sutimi. S-a întors acasă, ca È™i anul trecut, È™i a început să aÈ™tepte. A trecut de jumătatea lui septembrie È™i n-a primit ordin de chemare. Credea că a fost uitat sau cine È™tie de ce a mai fost amânat cu un an. Sau, poate, i s-or fi pierdut actele? Câte nu se pot întâmpla. Iată, când a fost prima dată, a trebuit să aÈ™tepte în faÈ›a unui ghiÈ™eu mai bine de o jumătate de oră. ÃŽnaintea lui era un singur băiat pe care-l cunoÈ™tea din vedere. Sergentul major, de dincolo de ghiÈ™eu, după ce a răsfoit È™i a tot răsfoit actele, s-a retras lăsând ghiÈ™eul deschis. Băiatul, după câteva minute, a luat dosarul, l-a băgat sub haină, apoi a părăsit la repezeală sala. NuÈ›u nu È™tia ce să creadă. După aproape un sfert de ceas a reapărut sergentul major È™i, cu toate că în sală se afla doar el, a zis apăsat altul la rând. I-a arătat ordinul de chemare după care i-a înmânat documentele cerute, copiile legalizate după Certificatul de naÈ™tere È™i după Buletinul de identitate. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy