"Chiar crezi că poți să mă fac să uit? Nu ai cum. Știu că tot ceea ce văd nu e real, știu că tu nu ești real, știu că toți oamenii pe care i-am cunoscut nu sunt reali. Am reușit să mă trezesc noaptea trecută și am văzut realul, așa cum e el - negru și plin de viermi. Mirosul de stătut și hainele rupte, țipetele care veneau de undeva de departe, afară din...casa în care eram. Dar nu a durat mult și am adormit la loc. M-am reîntors aici, unde am părinți și prieteni. Unde te am pe tine. Aici totul pare smuls din basme, dar eu știu. Știu că totul nu e decât o iluzie, un fel de vis frumos, menit să mă țină pe linia de plutire. Să nu înnebunesc." "Draga mea, a fost doar un vis urât" "Nu. Nu mă mai minți. Totul părea atât de real" "Întotdeauna în vis pare real, dar de fiecare dată când te trezești, îți dai seama că nu a fost decât un vis. Spune-mi, atingerea mea nu se simte real?" Bărbatul o atinse pe femeie cu vârfurile degetelor pe față. "Ba da...dar eu știu" "Draga mea, ia-mă în brațe și simte-mă" Femeia se aruncă la pieptul lui. Oh, era atât de bine acolo. Să îi simtă căldura corpului, să îi audă bătăile inimii și sunetul respirației "Te iubesc" îi șopti ea. Închise ochii și continuă să îi asculte bătăile inimii. Dar, cumva, încet încet, bătăile începură să se audă din ce în ce mai încet, până când se opriră de tot. Și mișcarea pieptului în sus și jos de la respirație, se oprise. Atunci femeia a știut ca s-a trezit din nou. A deschis ochii și a simțit trupul rece pe care stătea. A ridicat privirea către capul lui. Acolo, un vierme se chinuia să iasă dintr-un ochi. Celălalt ochi era încă acolo, dar nu pentru mult timp. O lacrimă i-a curs pe fața suptă de foame și de sete. A închis ochii și s-a culcat la loc pe pieptul mort al iubitului ei.