agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-12 | [This text should be read in romana] |
După serbare n-a mai venit Doru la repetiții. Bărbații, dar s-o spunem pe cea dreaptă, și femeile l-au regretat. Unii credeau că din cauza lor, că l-au supărat cu vreo vorbă în crâșma Anicuței, nu mai vine, alții, că s-a îmbolnăvit, prea părea slab și se îndoia atât de ușor cu bețigașul acela în mână, când dirija. Toți vorbeau despre cor, când aveau ocazie, dar niciunul nu ieșea în față la vreo ședință de partid, care erau membri, sau la una de sindicat, că aproape toți erau angajați.
Doar NuÈ›u È™tia, îi spuse Doru, că între el È™i Comitetul judeÈ›ean de cultură, unde tatăl său era contabil-È™ef, a avut loc un troc. I se dădea voie, È™i chiar era sprijinit, ca, în schimbul reactivării corului săliÈ™tean, să înfiinÈ›eze la Sibiu un cor, a cappella, profesionist. ÃŽncă din facultate a avut acest gând la care È›ine mult. Acum s-a ivit ocazia. O să meargă pe la toÈ›i profesorii absolvenÈ›i de conservator, o să stea de vorbă cu ei, o să ia legătura È™i cu alÈ›i profesori sau tineri absolvenÈ›i ai învățământului superior, pe care îi È™tia el sau despre care i-au spus alÈ›ii că sunt iubitori ai muzicii È™i au, cât de cât, calități vocale. O să înceapă cu mici piese corale de Ion Vidu, Gheorghe Dima, Tiberiu Brediceanu, dar È™i de compozitori locali precum Gheorghe Șoima, Cornel Arion, ori chiar mai tânărul Nicolae Suciu care începea să se afirme tot mai mult. Vor aborda apoi alte genuri muzicale interpretând lucrări vocal simfonice de mare amploare precum Requiem-ul de Mozart, sau Missa în do major a lui Beethoven, sau cea a lui Mozzart. ÃŽi vorbea cu patos Doru, ca unui prieten, având în față È™i păhărelul de coniac, acolo la o masă, sub plafonul glisant din sala cea mare a restaurantului "ÃŽmpăratul Romanilor." ÃŽnÈ›elegea NuÈ›u ce vrea să zică Doru, dar pentru el numele acestor lucrări vocal simfonice erau complet străine, dar nu era cazul să întrebe ceva. Pe măsură ce vorbea, Doru se înflăcăra È™i chiar a început să gesticuleze. De la o masă vecină era privit cu condescendență de actorul Costel Rădulescu care-È™i savura cafeaua, privindu-È™i, din când în când, ceasul de la mână. Era în aÈ™teptarea vreunui prieten sau al soÈ›iei sale Liudmila? O vreme, Doru a vorbit singur, NuÈ›u era cu gândul la actor È™i la soÈ›ia lui, È™i-a adus aminte cum povestea "Slăvitul" tot aÈ™a, stând la masă È™i uitându-se din când în când la ceas. Liudmila, pentru că nu sunt încă acasă, priveÈ™te pendula de pe perete È™i începe a se îmbrăca de oraÈ™. Apoi, mai răspundea convivilor, mai reproducea câte o poantă auzită sau elaborată de el pe loc, ce stârnea hazul, se uita din nou la ceas Acum Liudmila a luat colÈ›ul È™i se apropie, Chelner, mai adu un scaun È™i un pahar! Peste nici două minute apărea în deschizătura uÈ™ii Liudmila, se apropia zâmbitoare de ei È™i, înainte de a se aÈ™eza, cei doi-trei tovarăși de pahar ai maestrului, împreună cu el, se ridicau în picioare È™i îi sărutau mâna. Bea, apoi, în rând cu ei două-trei pahare după care, părându-le a fi în plus, aceÈ™tia se retrăgeau neuitând să lase discret pe colÈ›ul mesei costul consumaÈ›iei lor, ba, chiar mai mult. - I-ai È™i pe aceÈ™tia, Costele, È™i comandă niÈ™te crochete de caÈ™caval ori niÈ™te mici, cum vrei tu, că pe acasă cam bate vântul prin cămară È™i bucătărie, udătura am luat-o deja È™i, de or mai rămâne bani, că eu nu mai am, vom mai lua. Un zâmbet larg apăru pe faÈ›a lui NuÈ›u cu gândul la aceste scene despre care nici el nu mai È™tia cât este adevăr văzut È™i auzit de el È™i cât este legendă purtată de alÈ›i foÈ™ti comeseni ocazionali ai maestrului. Oricum, Doru i-a declarat că nu mai vine la SăliÈ™te, cu toate că, zicea el, i-a plăcut să lucreze cu acei oameni, dar nu putea nici să dea cu piciorul visului său de a dirija o altfel de formaÈ›ie, ce ar avea cu totul altfel de coriÈ™ti. De la Comitetul JudeÈ›ean de cultură i s-a spus că va veni un alt dirijor, probabil Florin S. profesor de muzică la liceu, fost coleg de conservator cu Doru sau învățătorul din GaleÈ™, un basarabean cu reale calități de muzician dovedite pe la È™colile pe unde a funcÈ›ionat. Dar NuÈ›u È™tia, fără a le o mai spune ăstora de la Cultură, că niciunul din cei doi nu vor fi agreaÈ›i de mândrii săliÈ™teni. Lui Florin i se duse vestea că este extrem de nervos. A speriat, pur È™i simplu, pe bietele fete de la atelierul de covoare, cele mai multe venite din Moldova, locuind ca vai de ele în căminul de nefamiliÈ™ti, când a fost însărcinat de Comitetul Comunal să facă cu ele un grup vocal. Strigătele lui s-au auzit până departe, iar fetele n-ar mai fi venit, în ruptul capului, la repetiÈ›ii dar le era frică să nu-È™i piardă slujba ori locul din cămin. ÃŽl cunoÈ™tea NuÈ›u pe Florin de multă vreme, aproape au copilărit împreună, mama sa fiind colegă cu părinÈ›ii săi, învățători la aceeaÈ™i È™coală. Acum, în virtutea funcÈ›iei sale, trebuia să intervină pe lângă dirijorul grupului vocal de la atelierul de covoare. - Ce ai cu ele, măi Florine, de ce n-o laÈ™i mai moale, de ce le sperii pe bietele cântăreÈ›e. GândeÈ™te-te că sunt străine, de-abia au sosit pe aici pe unde n-au pe nimeni ca să le spună o vorbă bună. - Crezi că nu mă gândesc? Ba chiar mă gândesc, dar ori că sunt proaste din cale afară, ori fac numai pe proastele. Eu una le spun È™i ele, parcă de-ale dracului, fac tocmai pe dos. Și-i păcat că au voci bune dar, crede-mă, nu mai pot să le suport. -Ba, suportă-le È™i nu le mai chinui să cânte pe trei voci, È™i nici pe două, că aici, la îmbinarea lor, cred că este greutatea. Să cânte toate la unison doar cântece ce la plac. Restul va veni de la sine. - Dar, crezi că eu am timp să le dădăcesc aÈ™a cum îmi propui? Sunt legat È™i eu de navetă, că nici autobuzele nu aÈ™teaptă, È™i, apoi, tot tu ai venit È™i ne-ai adus Calendarul manifestărilor artistice la care trebuie să participăm. Și cum să particip cu ele când acolo se cer cântece patriotice armonizate pe cel puÈ›in două voci Nici celălalt posibil dirijor, învățătorul, n-avea un renume mai bun. Copiii, chiar È™i cei din clasa întâi, strigau după el, ascunzându-se după câte un pom: păpucaru.. păpucaru... È™i asta pentru că pe la ei nu era un astfel de nume Lustragiu, cum a zis că îl cheamă. Auzi, Lustragiu!, ce-o fi însemnând asta. -Unul care face păpucii, le-a zis un bunic, care nu le-a mai spus ce le face păpucilor, adică îi lustruieÈ™te. Pentru ei ori lustragiu ori păpucar cam tot aia însemna. Nu s-au mai făcut repetiÈ›ii la cor cât a mai stat NuÈ›u director la Cămin È™i locÈ›iitor al secretarului comitetului comunal. Nu, acum avea alte preocupări atât pe linie de partid cât È™i de stat. Trecuseră cinci ani de la congresul al nouălea al PCR È™i se anunÈ›a cel de al zecelea. Dar până la congres a È›inut răsuflarea tăiată la milioane de români alături, de a multor alte zeci de milioane din toată lumea, călătoria primilor oameni spre lună È™i aselenizarea lor. Niciun televizor n-a fost oprit în zilele acelea. Nimeni n-a mai putut uita mersul acela, atât de ciudat, a lui Neil Armstrong È™i cuvintele ce i-au fost traduse în toate limbile: Un pas mic pentru om, un salt uriaÈ™ pentru omenire Da, își spuneau cei mai mulÈ›i, chiar È™i cei care până în 1964 au fost în închisori È™i în lagăre, È™i numai ei È™tiau ce au pățit pe acolo, uite o nouă deschidere. Dacă până mai ieri se vorbea despre anglo-americani ca despre cei mai mari criminali È™i duÈ™mani ai popoarelor, acum li se arătă adevărata lor față de oameni care asigură progresul umanității. Oare cine a făcut posibilă această deschidere? Desigur că tovarășul Nicolae CeauÈ™escu, care datorită tinereÈ›ii sale a adus un nou suflu în politică. Oare nu tot dumnealui a avut curajul să ne arate adevărata față a sovieticilor prin cuvântarea din PiaÈ›a Palatului, de atunci din vara anului 1968? Este, deci, un adevărat conducător ieÈ™it din rândurile poporului È™i care n-are alt È›el decât binele acestui popor. Toate acestea erau simple ca lumina zilei. Și vizita preÈ™edintelui american Richard Nixon, împreună cu soÈ›ia sa Patricia de la începutul lui august, a întărit credinÈ›a oamenilor că tovarășul Nicolae CeauÈ™escu duce o politică în interes naÈ›ional coroborată cu politica unei mari puteri. De aceea s-au mai bucurat oamenii o dată când la lucrările celui de al zecelea congres, ce a avut loc între È™ase È™i doisprezece august, tovarășul Nicolae CeauÈ™escu a fost numit secretar general al partidului È™i nu a mai fost ales de membrii Comitetului Central, ci de toÈ›i participanÈ›ii la congres care reprezentau interesele întregii țări. Numele lui a fost pe buzele tuturor participanÈ›ilor la congres. Scânteia, apărută ceva mai devreme în ziua aceea, avea înscris cu litere groase pe prima pagină: Când spun CeauÈ™escu, spun partidul . Și ce frumos a vorbit minerul Petru Constantin, È™ef de brigadă la Lupeni, iar Scânteia i-a reprodus vorbele ce-i ieÈ™eau parcă din suflet: Se spune despre noi azi în lume că suntem harnici, că avem o È›ară frumoasă, că muncim din răsputeri să o facem mai îmbelÈ™ugată spre binele întregului popor, că la noi domneÈ™te demnitatea, preÈ›uirea muncii È™i năzuinÈ›a fierbinte de pace cu toate popoarele, că sub conducerea Partidului Comunist Român È™i în jurul lui stă întreaga naÈ›iune socialistă cu o credință nețărmurită. Dacă aÈ™a se vorbeÈ™te pe drept de È›ara noastră, apoi aceasta se datoreÈ™te în bună măsură faptului că la conducerea partidului È™i a statului se află tovarășul Nicolae CeauÈ™escu pe care noi, minerii, ca È™i întregul popor, îl socotim suflet din sufletul nostru, cel mai destoinic bărbat, cel mai bun fiu al patriei“. NuÈ›u începuse să se gândească, parcă în ascuns, la luările de poziÈ›ie ale tovarășului secretar general în legătură cu cultul personalității lui Stalin, dar È™i în legătură cu greÈ™elile grave ale lui Gheorghe Gheorghiu Dej în cazul Pătrășcanu, când spusese că astfel de "fapte È™i atitudini" n-o să se mai repete niciodată în "practica partidului" nostru, că niciodată puterea nu va mai fi în mâna unui singur om ci în ale organismelor alese È™i controlate de cei mulÈ›i. Dar Scânteia de acum parcă era opusul acelor spuse tot în paginile ei cu doi-trei ani în urmă. Iată în numărul găsit pe birou în una dintre dimineÈ›i scria pe prima pagină cu litere destul de mari Vizita conducătorilor de partid È™i de stat în judeÈ›ul ArgeÈ™. Cu aceleaÈ™i litere, parcă mai mari era un articol care cuprindea aproape toată pagina È™i avea continuare în alta : Entuziasta primire făcută tovarășului Nicolae CeauÈ™escu de către oamenii muncii din judeÈ›ul ArgeÈ™. Și în alte numere în care era vorba de ConferinÈ›ele extraordinare ale organizaÈ›iilor judeÈ›ene de partid numele lui era de multe ori pomenit de vorbitorii veniÈ›i din partea Comitetului Central, precum la Buzău de către Florian Dănălache, la Gorj de Constantin Drăgan, la NeamÈ› de Petru Lupu, la Ilfov de Gheorghe Stoica, la IalomiÈ›a de Vasile Vâlcu. Și nu numai aceÈ™tia se refereau la personalitatea de excepÈ›ie a Secretarului general ci È™i membrii ale acelor organizaÈ›ii care luau cuvântul. A vrut NuÈ›u să deschidă o discuÈ›ie cu tovarășul Bunea să vadă ce părere are despre cuvântările de acum 2-3 ani ale tovarășului CeauÈ™escu, când înfiera Cultul personalității, È™i situaÈ›ia de acum când a început să i se cânte atâtea osanale È™i dumnealui le acceptă. Și bine a făcut că n-a deschis acea discuÈ›ie pentru că a făcut-o dumnealui dar în alÈ›i termeni: - Ai văzut, măi tovarășe, cât de iubit este conducătorul partidului nostru? Noi va trebui să conspectăm toate cuvântările tovarășului secretar general. Uite, È™i-i arătă un caiet gros pe care l-a scos din sertar, eu am È™i început. Fă È™i dumneata la fel. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy