Tată, din ceruri, din nemuritorul pământ, apără-mă de toate relele și de toate ispitele ce vin de peste tot, dă-mi harul de a primi totul din mâina ta, chiar dacă este o piatră pe umerii mei... Așa începe orice rugăciunea de dimineață, acum însă e timpul pentru o confesiune părinte:"Am ucis un păgân cu bună știință, credeam că e... tatăl meu, dar nu era, fuse un impostor... Vin după tine, tată, vin puternic cu ură mare, pregătește-te tată, e timpul să săruți poarda iadului... Nu mă întreba, părinte, de ce îmi urăsc pe cel ce viață mi-a dat, căci e timpul, așa spuse oracolul să-i iau esența sufletului lui și să-l arunc în apa primordială..., în apa lacrimilor maicii mele... Povestea a început acum câteva mii de ani, când ea l-a cunoscut pe el într-o seară demențială, sirena ambulanței suna atât de frumos, totul se întoarse de atunci pe dos... Într-o zi Lex intrase pe net și discutase cu Gia despre posibilitatea angajării ei într-o alimentară de pe strada Trandafirilor, ea păruse surprinsă de generozitatea lui și de faptul că nu fusese deloc complexat, să-i ofere găzduire pe timpul verii, și să o ajute să-și găsească servici... Așa începuse totul... Într-o marți Gia sosise și apoi îl rugă pe acest nou amic să o ajute cu bagajele de la cămin, luară toate lucrurile ei, se urcară în taxi și ajunseră aproape de Podul Roșu, un cartier totuși îndepărtat de locuința lui... Afară ploua torențial, atât de rece și Lex constatase că nu au destui bani, pentru a ajunge în cartierul său și se hotărâseră, să iasă în ploie și să se descurce cumva cu gențile de voiaj, dar taximetristul își arătă cât de mare este generozitatea sa și îi duse pe gratis restul distanței, certându-l pe tânăr, că nu îi comunicase de la început problema, căci totul se rezolvă, suntem oameni până la urmă... În sfârșit ajunși la garsoniera uzi din cap până'n picioare luară niște prosoape, pentru a se șterge și apoi Lex îi recomandă Giei, să facă un duș, iar după acel duș fierbinte ea se îmbrăcă în pijămăluțele ei roze care se asortau cu chipul ei roz, probabil fiindcă era rușinată, căci el o văzuse în cămașa de noapte pentru prima dată... Ochii lui se luminară brusc și uitându-se pe geam observă că soarele alungase timpul urât și anost... Tată, de ce ești, de ce exiști?... Fii blestemat!... Pe atunci Lex avea o prietenă în București, care era îndrăgostită lulea de el... Apropo, Lex nu fumase niciodată în viața lui... Totuși ea stinse țigara apăsând-o încet în scrumieră...