La cumpăna disprețului față de ziua de mîine,cînd diavolul devine tot mai insistent,m-a sunat un prieten obosit din cauza lipsei de idei. Era intrigat de dizarmoniile unui real ieșit din matcă pe motiv că a fost posedat de un demon cu o uriașă forță hipnotică. Demonul fiind chiar femeia lui,cea cu care își consuma acuplările sexuale de ani de zile. Era convins că a căpătat o altă înfățișare deoarece,la ultima întîmplare de genul acesta,femeia l-a privit insistent cu ochii închiși. Epuizat de conflictul cu iubirea sa,căuta cu insistență în hăul unei oglinzi confirmarea operațiunii de modificare a trăsăturilor sale. Trebuia sa-și smulgă,cu orice preț,povara din pasta cărnii. Plus că în zori,ea mai păstra,cu aroganță,din zîmbetul de peste noapte. Bănuielile creșteau pe el ca florile pe boschetul descărnat de Forsaitya. Ce neglijentă nesupravegheată l-a putut lovi. I-am spus că nimic nu poate fi mai misterios decît întunericul cuiva. Un rău cît un parfum nerușinat de trădare. Am încercat să-i explic că toate întîmplările noastre sînt doar crize temporale care ne strecoară îndoiala prin toate rănile ți că nu e singurul care este privit cu insistență și pasiune cu ochii închiși.Înțeleptul este întotdeauna nefericit în dragoste,am încercat să o dreg eu. Dacă ar ști din cîte combinații de venin este făcută privirea omenească,ar trebui să fie fericit că a scăpat cu viață din toată întîmplarea. De dorit este,ca pe viitor,la fiecare act sexual,să consume doar o emoție dezinteresată. L-am simțit,prin telefon,cum deja îl acoperea o coajă sănătoasă de melancolie. A priceput imediat direcția în care o luasem și ca un adevărat artist postmodernist,a hotărît,ca întrebuințînd instrumentele lui imperfecte,să se lase mutilat de intruziunea profanului în efemer atunci cînd o va privi cu insistență cu ochii închiși. Iată-mă,la cumpăna disprețului față de ziua de mîine,încercînd să recuperez o identitate cameleonică supusă în permanență metamorfozelor și revizuirilor...