PILDA DECIBELILOR

În ziua de 19 iulie, de Ilie Tesviteanul, am căutat pacea și liniștea unei Biserici, spre a-mi găsi refugiu și popas, de scurtă durată, din calea zgomotului și goanei mașinii de tocat suflete, a lumii sfinte, de astăzi.
În Biserică, ca de obicei, lume multă: un preot, exilat în parohie, și îndepărtat de la catedră, în beneficiul unui preoțel, o lumânăreasă lividă și ștearsă, la datorie, o măicuță istovită de posturi, care cânta pe cât o mai țineau puterile, un cântăreț popular, cu jumătate de normă și la strană, un tânăr pensionat medical, cu handicap mental, și eu, degustător de împăcare Bisericească, și rugător, cu versul, pentru pomenirea viilor, și morților, a toată lumea.
Nu începe bine slujba, nu apucă preotul să ridice glasul către Domnul, când, iată, pe ferestre, pe ușă, prin turlă, prin fiecare crăpătură a zidurilor, îmbrăcați în pantaloni negri, de mătase, cu cămăși albe, albastre, roșii, ori violete, bine hrăniți, și plesnind de sănătate, cu orga electronică în brațe, viori sub bărbie, clarinete, saxofoane, taragoturi, violoncele, și câte și mai câte instrumente, năvălesc în Biserică cete-cete de decibeli pozitivi. Și nici nu se așeaza bine pe palmele sfinților de pe perete, ori icoanelor din iconostas, nu le umplu ochii, urechile, și gurile, cu divertisment, bucurie, și plăcerea vieții, că și încep:
“Am nevastă, am nevastă, am nevastă… îhî, îhî, îhî… aha, aha, aha...Hî, hî, hî…Îmm..Îmmm. Îmmm…” și de la cap.
În replică, în altar, la stranî, ori lângă cutia cu lumânări, niște decibeli negativi, pricăjiți, nemâncați, cu haine ponosite, ridică și ei, către Domnul, glas:
“… Și ascultă-ne, prea Bunule, pe noi…”
Decibelii pozitivi, întru odihna sufletelor celor plecați la Domnul, și spre pacea și bucuria sufletelor celor răposați, precum și a viilor, continuă:

“Cu băieții astă seară,
Ne-apucăm iar de macheală!
Să facem un chef pe cinste,
Lumea să ne țină minte !

Refren: -> bis
Da, da , e petrecere modernă
Fetele fac atomsferă
Iar noi, toți strigăm în cor
E cheful chefurilor

Începem de vineri seară
Cu femei și cu macheală
Și o ținem până luni
C-așa fac băieții buni

Hai, nașuleeeeee!”

Decibelii negativi ignoră cu desăvârșire revărsarea de iubire și sentimentele înălțătoare ale sufletelor decibelilor pozitivi, și mai cântă și ei un condac posac:


“Încă ne rugăm pentru liniștea și pacea tuturor oamenilor, a dregătorilor satelor si orașelor… a celor pierduți pe mare… sau a celor în suferință… și necaz…”

Ies afară din Biserică, să caut direcția din care vin înăuntru îngerii albi ai decibelilor pozitivi. Zadarnică truda! Par să vina din toate direcțiile, cântând plini de iubire și aleasă simțire:

O dată în viață s’a întâmplat
Să iubesc și eu cu adevărat
La inima mea el ma secat
Că e însurat(bis)
Eu nu vreau să-ți lași nevasta pentru ochii mei
Nici copii tăi
Viața merge înainte orice sa-rantampla
Vreau să’mi văd de viața mea(bis)
Câte chinuri grele eu am tras
Numai ca să nu te las
Eu m’am certat cu toată lumea
Din cauza ta(bis)

De afară, am pus urechea pe geamul ușii Bisericii, și am încercat să ascult decibelii negativi de dinăuntru: Aș! Nu se auzeau, neam! Doar decibelii pozitivi veneau, veneau, tropotind, jucând, nechezând, de peste tot, tot mai înălțători, tot mai săltăreț, tot mai spirituali …
Am intrat, și am stat la slujbă, de la cap, la coadă. Și câte gânduri nu mi-au trecut prin cap ( deși este scris la pravilă că în Biserică, în timpul slujbei, ori cânți, ori te rogi, în gând!):
- că părintele Cleopa Ilie, din spusele căruia, despre nuntă, nici măcar preoții nu mai suflă un cuvânt, mirilor, și nuntașilor, zicea: Pui lăutarii să cânte la nuntă? Nuntă de draci faci! La nuntă, cântă doar preotul, și cântăreții bisericești, la masă, și atât! Nunta este o taină!
- că preotul Bisericii, o singura dată am văzut și eu, cu ochii mei, că a dat ceva altuia, când i-am dus ceva la altar: când i-am dus o pungă de corcodușe! Atunci a ieșit repede cu ea afară, și a dat-o măicuței scofâlcite care cânta la strană, spunând: “dar din dar se face rai!” ceea ce nu mă miră prea tare, căci nici eu nu duc la Biserică decât ori vechituri, ori, din ce primesc nou, ce nu îmi place!
- că decibelii pozitivi ne spun, de atâtea ori, ce divină este muzica lor, cât de mult desfată ea sufletul, și pe driept cuvânt, numai stând în Biserică, și ascultând, când muzica lor, când cântarea cea nevolnică a decibelilor negativi, îți dai seama cât de mare este grădina lui Dumnezeu, și câte ciori sunt privighetori în ea!
- că la o nuntă se bea, doar trei pahare de 32 de grame de vin, de fiecare mesean, tot de la părintele Cleopa citire…
- și la aceeași nuntă, se pun cununi împărătești pe cap numai mirilor feciorelnici, și nu tuturor regilor și reginelor care machesc și se iubesc perechi, perechi, de vineri, până vineri, cât îi țin buricele…
- cât despre parale, tristă este inima mea că în timp ce un preot, și doi cântăreți în strană cântă toți la un loc pe 1000 de pâini pe lună, la doi nebuni, un decibel pozitiv ia la o singură nuntă 1000 de pâini doar pentru firimituri pentru câinii lui… Și banii ăștia îi plătesc, la fiecare cântăreț, după virtute, botezați creștini, cu discernământ, și stare – că atât îi duce și mintea, și credința…

Acum, după cele scrise, să nu vă mirați că toți creștinii Caliciei vor plăti regește la nunți, ca lăutari, numai preoți și cântăreți bisericești, în timp ce în Biserici vor cânta, dumnezeiesc, de acum încolo, maneliști, și feluriți interpreți populari, împărțindu-și in mod egal, după slujbă, și corcodușele între ei…

Fericiți cei care nu se miră de câte minuni pozitive se întâmplă pe lume!


22-23 iulie 2008