Poveste în doi

Așteptând cu durere un timp îndelungat deschide ochii și vede că are multă treabă
Se apucă cu mâinile de cap și-l rotește de vreo două ori îl ridică și-l pune pe masă
Iar restul corpului pornește la treabă împins de instincte și promisiuni și nu obosește.
în timpul în care trupul se agită capul său era la loc de odihnă și meditație pe masă
Iar trupul intră iar în cameră, aduce cafeaua cerută de cap și se lovește de masa pe care nu o vede
Varsă cafeaua pe cap își cere scuze că nu are ochi și strânge cafeaua vărsată cu tot cu sângele din cap
Capul rămâne neschimbat dar mult mai palid în timp ce trupul se desfășoară haotic cu o viteză de invidiat și aduce tot felul de obiecte pe care i le atașează capului în speranța că-l va face să clipească sau macar să râdă în hohote
Toate astea pe cap îl lasă și mai rece, mai mult îl lasă neschimbat
Atunci în semn de protest trupul începe să tunda capul cu o foarfecă cu care a mai fost tuns și îl și loveste din când în câand și îl înțeapă intenționat sub pretextul că nu are ochi
Capul rămâne indiferent și palid în timp ce sângele care se scurgea din el formează pe podea o baltă prin care tot calcă trupul și murdarește tot ce gasește în cale
Capul care stătea de vreo câteva zile pe masă, neclintit atras de urmele de sânge clipește din ce în ce mai rar, le mai numără o dată la fel de palid, dar mult mai trist, clipind din ce în ce mai profund în timp ce trupul se uită liniștit la tv .
și cu o ultimă dorință, trupul oftează,
iar capul închide ochii.