Nu trebuie să mișc. Nici măcar un deget. Trebuie să apară. Mi-a spus că vine pe la cinci și ceva. Oare cât e ceasul? Nu cred că e mai mult de trei. Are o pălărie de fetru neagră. E imposibil să-l confund. Nu cred că vine mai devreme, n-a venit niciodată. Am o furnică pe gambă. Oare știe că nu am voie să mă mișc? Furnica se poate plimba pe orice centimetru al pielii mele, dar să nu-mi intre în urechi. Poate să intre în gură. Ar fi perfect. Așa o pot omorî. Hai! Hai, furnicuță mică, intră-mi în gură. Nu-ți fac nimic. Am câteva resturi de mâncare între măsele. Poți mânca o zi liniștită... Cred că a plecat, n-o mai simt. Oare furnica știe că nu am voie să mă mișc? Nu cred. E imposibil ca furnicuța să știe că nu am voie să mă mișc. Iarba asta din fața copacului e destul de înaltă să ascundă un om pe burtă. M-aș putea târî până sub copac. Dacă înaintez trei centrimetri pe minut ajung până la ora cinci. Dacă mă întreabă pălăria de fetru neagră de ce m-am mișcat, am să-i spun că aveam o furnică pe gambă. O să mă creadă. Nu am mințit niciodată. Ahhh! Furnica e pe genunchi. Mă gâdilă. O face intenționat. Clar. Trebuie s-o omor. Oare ce gust are o furnică? S-a oprit pe genunchi. O simt, stă pe loc. Oare ce face? De ce nu înaintează? Poate că a obosit. Sau poate că a plecat și am rămas cu senzația că e încă acolo. Dacă-mi intră-n gură o strivesc între măsele și o înghit. Poate dacă încerc să îi mai vorbesc va veni mai sus de genunchi. Furnicuță! Mă auzi? Hai, urcă! Urcă, am ceva proaspăt în gură. Câteva resturi de salam, carne. Poți mânca o zi întreagă. Nu-ți fac nimic, promit. Te las să intri și pe urmă poți pleca cu bucățica de salam. Nu fi prostuță, urcă! Nu mai e. Poate că s-a speriat de vocea mea șoptită. Furnicile n-au urechi. Sunt stupid. Nu m-a auzit. Trebuia să tac. Poate că s-a speriat de glasul meu și a plecat. N-o să aflu niciodată ce gust are o furnică. Deja îmi este dor de ea. Oare cât e ceasul? S-ar putea să fie patru. Patru și puțin. Mai am o oră. Dacă începe ploaia am să răcesc sigur. Sunt doar în tricou. Cerul e plin de stele. Nu va începe nicio ploaie. Omul cu pălărie de fetru va veni peste o oră și atunci am să mă mișc în sfârșit. Aș mânca o eugenie. O eugenie cu multă cremă.