“One dark afternoon like a shadow I flew
Through the rain that fell sick with lament
To this house of incest for when we undress
Blasphemies against Venus were rent
Though her sister removed, her wet body approved
The parade of my heavenly quest
Yet all tongues are not true, some are forked or askew
Like an uncivil serpent’s at best
For ousted from Eden I fausted all reason
Hook in mouth like saint Peter Pan
To haunt faery groves and hot virgin coves
Where the promiscuous swam
I elected lovers and rejected others
Mephistreses that don’t give a damn
But in those that still do my deep interest grew
THE RISE OF THE TRUE PENTAGRAM”

(Cradle of Filth – The Rise of the pentagram)






Felinarul roșu nu lăsa loc de îndoiala. Era un bordel, o casă de târfe, un cuib de curve. Dar totuși după cum vom vedea mai târziu, acest loc ascunde mai multe secrete decât s-ar putea crede.
Casa era situata la intersecția străzilor The New Democracy și Burgundy, era din cărămidă și avea două etaje. Nu era un cartier rău famat, dimpotrivă, aici își aveau căminele intelectualii și cei cu o stare materială modestă spre bună dar și unii din cei mai înstăriți. Și totuși, acest loc, deși mai erau multe asemenea lui, nu ducea niciodată lipsă de clienți, avea ceva ce atrăgea lumea. Nimeni nu știa să zică ce era acel lucru, și totuși oamenii preferau să vină aici chiar dacă era mai departe de locul unde locuiau sau munceau.
Aici fiecare găsea ceea ce își dorea: fete tinere, femei bătrâne, sado-masochism, voyeurism și orice altă perversiune închipuită vreodată de mintea omenească. Se găseau și băieți, pentru a-și satisface dorințele cei cărora nu le plăceau femeile, într-o altă ipostază decât cea de menajere, bucătărese sau orice altceva, mai puțin obiecte sexuale. Bineînțeles, că veneau și oameni care doreau doar sex simplu, fără „giumbușlucuri”, oameni care doreau să se „elibereze” după o zi grea de muncă.
Era un loc unde puteai discuta la o cana cu vin, înainte sau după ce terminai ora sau orele de plăcere pe care le puteai cumpăra, cu personalul, despre orice subiect de la cea mai banală bârfă până la teoriile universului. Și asta pentru că nu era angajat oricine, majoritatea erau studente sau studenți care în lipsa unui loc mai bun de munca, sau mai bine plătit, au preferat să vină aici. Erau oameni deschiși la minte care înțelegeau că nu trebuie să le fie rușine de ceea ce făceau, ca și cei care veneau aici, care știau că este un lucru normal și ca nu trebuie să se rușineze de asta. Este un lucru normal la fel ca și mâncatul sau spălatul pe dinți.
Era dimineață, înnorat și chiar plouase puțin. Călca cu pași mari și grei pe covorul de frunze moarte ce se așternu-se pe trotuar. Trebui să se înghesuie, să-si facă loc printre cei care ieșeau pentru a se duce la casele lor. Fu călcat pe pantofii negri, bine lustruiți, de câteva ori dar reuși în cele din urmă să intre.
- Bună M., dragă! Azi ai venit mai târziu decât de obicei, chiar credeam că nu te mai vedem și îl sărută zgomotos pe obraz.
- Ar fi trebuit să intru prin spate, spuse M. supărat. Nu-mi place să mă înghesui cu gloata.
- Ușa din spate e mereu deschisă pentru tine, răspunse blonda chicotind și făcându-i cu ochiul.
- Știu, știu, spuse el zâmbind. Sunt obosit, acum vreau o masa unde să mănânc și să beau liniștit, iar apoi să-mi pregătești camera așa cum ști tu, iar apoi vreau sa mă odihnesc.
M. era un bărbat de vreo 25 de ani, ochii îi erau căprui, pielea de alabastru și părul de un negru ca obsidianul, îi curgea până la umeri. Nu avea o statură impunătoare 1.75 si 75 kg. Era îmbrăcat ca de obicei, pantofi negri, lustruiți, costum și deasupra o pelerină. Nici una din fete nu știa mare lucru despre el, de unde vine sau cum a ajuns la ele, nici măcar blonda lui, dar nici nu încercau să afle, pentru că deși era deschis la orice subiect de discuție, când venea vorba despre persoana lui se închidea în el.
Prima oara a intrat în casa lor, într-o iarnă, acum câțiva ani. Era înfrigurat și speriat, părea că fuge, că este urmărit de cineva. Fetelor li se făcu milă de el, i-au dat de mâncare și de băut și o cameră unde să se odihnească. A doua zi a plecat in grabă fără să le mulțumească sau măcar să le arunce o privire fetelor, dar după câteva zile s-a întors arătând cu totul diferit.
Fetele uitaseră deja de acel bădăran de care li se făcuse milă și care a plecat fără să le spună nimic. M. s-a prezentat, le-a mulțumit fetelor pentru ce au făcut pentru el, a plătit masa și camera, cu dobândă, și le-a rugat să-i păstreze mereu acea camera.
M. avea un anumit fel de a fi, câteodată prea timid, altădată prea direct, dar întotdeauna te fermeca și era imposibil să nu-l placi.
Au mâncat, au băut și au vorbit despre tot felul de lucruri, nu reușeau să-l prindă pe picior greșit în nici un domeniu, după câteva ore, M. se ridică de la masa și plecă în camera unde îl aștepta, ca de obicei blonda lui. A doua zi, plecă dimineața devreme.
Cât a fost plecat, viața la bordel trecea ca de obicei, cu unii clienți mai buni, alții mai răi, noi, vechi, banali, cu imaginație, fiecare cu ideile, concepțiile și țelurile sale. M. se întoarse exact când un client, care băuse puțin prea mult începuse să spargă lucrurile din living. Se hotărî să-l scoată afară pentru a nu provoca mai multe pagube, dar până să ajungă la el, clientul o lovi pe preferata lui. Îl luă afară și se întoarse după câteva ore bune zâmbitor ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu le spuse fetelor ce s-a întâmplat, dar nici ele nu au întrebat, erau bucuroase că au scăpat de acel client gălăgios și că M. se întorsese. Au auzit câteva zile mai târziu la televizor despre un om ucis într-o pădure, părea o execuție, dar nu se gândi nimeni că acel mort ar putea fi clientul respectiv, totul se întâmplase la mai bine de 100 km distanță de locul unde se aflau. De atunci nu au mai avut probleme cu clienții, iar M. deveni pentru ele un fel de înger protector.