Simt acum cum metalul rece al sinelor imi racoreste ceafa.Atingerea acestora ma face sa ma cutremur pana in adancurile mele. O picatura de ploaie imi atinge fata…si apoi alta. Ma uit in sus si vad ca a-nceput sa ploua. Norii negrii imi aduc aminte de seara aceea si brusc ideea de a renunta imi fuge din minte, trebuie, merit s-o fac.
Ploaia devine mai grea si simt cum hainele ude mi se lipesc de piele…da…exact ca atunci! Credeam ca el este jumatatea mea, viata mea, viitorul meu, asa ca dupa trei ani fericiti m-am mutat la el. Deja nu mai exista un eu si un el, nu eram decat noi. Aveam cheia cheia mea de la apartamentul lui si ma simteam acolo ca acasa. Am invatat insa mult prea repede ca toate lucrurile bune au un sfarsit.
Intr-o zi, cand m-am intors acasa, el m-a dat afara fara nici un fel de explicatie.-Un fulger anunta tunetul ce va urma.-Parea speriat, ingrozit, mi-a zis sa plec pentru binele meu. Am plecat.-Si iata acum si tunetul si tunetul care zguduie totul in jurul meu.-Dupa doua zile m-a sunat sa-mi zica ca totul s-a terminat, ca tot ce a fost intre noi nu era nimic mai mult decat o gluma proasta. Dupa trei ani nu puteam sa-l cred, nu puteam sa renunt. M-am dus la apartamentul lui. Am sunat la usa, dar n-a raspuns nimeni. Atunci o femeie la vreo optzeci de ani cu alura de mironosita isi scoate capul pe o usa apropiata si-mi zice ca Victor a plecat cu mama lui in concediu. Am aprobat si m-am indreptat spre iesire asteptand sa intre la loc. Dupa ce acest lucru a avut loc am deschis usa cu cheia mea si am intrat in apartament.-Se vede un alt fulger urmat imediat de un tunet puternic;aud undeva aproape cum un copac gigantic si batran se prabuseste.-Apartamentul arata groaznic, cutii goale de suc, farfurii, pahare, haine murdare, toate amestecate pe covorul patat. Am crezut ca erau pete de sos dar cand m-am apropiat am observat ca era sange…Instinctiv m-a cuprins o frica disperata ca cel pe care-l iubeam era ranit, dar mi-am amintit ca el nu avea nimic cand l-am vazut, nu era sangele lui…
Am actionat mecanic, iubirea ce I-o purtam m-a impiedicat sa vad ca era un criminal. In schimb m-am gandit la el ca la o victima care era in pericol si avea nevoie de ajutorul meu. Politia l-ar fi descoperit cu siguranta. In timp ce ma gandeam la o solutie observ langa un malder de farfurii nespalate o camera de filmat. Curiozitatea m-a impins sa vad ce continea caseta dinauntru. Bateria era insa terminata. Am pus camera in geanta cu gandul ca voi vedea mai tarziu ce ascunde. Am gasit pe balcon canistra cu benzina care statea de obicei in masina mea. Am turnat benzina peste tot si am iesit din apartament, nu inainte insa de a arunca inauntru o bricheta.-Observ ca acel copac care cazuse mai devreme lovit de fulger era acum in flacari. Stateam si ma uitam la flacari fericita ca distrusesem orice dovada a vinovatiei lui…Mai era totusi caseta…
Ajung inapoi acasa la parintii mei si pun caseta in video…Imi dau seama ca nu a fost filmat intentionat; imaginile erau bruiate iar o bucata dintr-un material dungat bloca o parte din obiectiv. Disting intr-un tarziu cine era victima si ca nu numai ca o ranise, o omorase. Compasiunea pe care o simteam pentru el s-a stins imediat, furia pusese stapanire pe mine. Nu numai ca el imi omorase cea mai buna prietena, dar din cauza mea urma sa traiasca in libertate. Casetea…Caseta era o dovada suficienta pentru a-l inchide.-Furtuna se potoleste, picaturi rare cad acum de sus numai ca o amintire a dezlantuirii de dinainte.-Ma culc impacata ca a doua zi il voi denunta.
Asa am si facut…Strada era deosebit de aglomerata pentru ora aceea. Ma uitam pierduta la cer in timp ce asteptam culoarea verde a semaforului…Am traversat. In mod neasteptat vad o masina care se-ndreapta rapid spre mine…era ceva familiar la acea masina…si la sofer…era el. Abia apuc sa disting aceste amanunte ca ma trezesc cu dureri cumplite pe un pat de spital.-Furtuna porneste iar, mai puternica ca la inceput, tunetele si fulgerele se succed acum cu rapiditate.-
Accidentul nu a fost grav…In cateva zile mi-am revenit…Primul lucru care l-am facut cand mi-am recapatat cunostinta a fost sa intreb de caseta. In mod evident am intrebat degeaba. Fusese distrusa…distrusa, nu mai era nici o sansa ca cel ce-mi distrusese sa fie pedepsit, si numai din vina mea! Cum am putut sa las un asemenea om sa scape? Eram complicele lui, eram tot atat de vinovata ca si el, diferenta era ca pe mine ma puteam pedepsi. Si asta si fac!
Furtuna este mai puternica acum ca niciodata si se inrautateste pe masura ce umbra trenului se contureaza. Un fulger imens se contureaza pe cer. Stiu ca din clipa in clipa o sa vina si tunetul. Pacat ca e prea tarziu ca sa-l mai aud…