Doi elefanti
Se leganau
pe o panza de paianjen.

Paianjenul, principala victima a ferocitatii celor doi monstri, isi facea siesta linistit. Tocmai savurase o musculita de otet la desert cand s-a trezit aruncat in tenebrele necunoscutului. Panza, simbol al virilitatii arahnidelor (sau arahidelor daca va place mai mult), a rezistat eroic celor n+1 tone de nepasare si nerecunostinta.
Mitul panzei de paianjen, dealtfel, dainuie inca din jurasicul intarziat cand micile vietuitoare aveau mari probleme cu ierbivozaurii si mamutozaurii necivilizati care se leganau pe unde le tuna. Locurile unde aterizau aceste animale de cartier pot fi vazute si astazi. Pe acolo nu mai creste iarba iar solul are un profil nitel concav. Unde au picat monstrisori supraponderali pamantul e nitel convex pentru ca acolo, el, pamantul a facut un cucui.
Paianjenii au fost dintotdeauna animale neintelese si oprimate. Ei fac curatenie prin toate colturile dar mai ales prin toate colturile. Se hranesc doar cu insecte bolnave in ultimul hal : musculite tuberculoase, tantari ajunsi de leucemie sau albinute atinse si de un usor Basedow in afara strabismului si a cataractei naturale dealtfel la aceste fiare mici.
De partea cealalta , elefantii sunt cunoscuti de toata lumea ca niste producatori de carari care calca-n strachini. Distractia lor predilecta este leganatul pe panze de paianjen si terorismul international. Asa sunt ei . Le mai place sa se plimbe aiurea fluturandu-si ciompul de coada pe care periodic incearca sa-l prinda cu trompa, facand astfel podul din picioare.
Intrebarea esentiala in aceasta speta este daca elefantii au savarsit crima in mod deliberat sau nu. Daca ei stiau ce pagube incomensurabile vor aduce paianjenului sau stupizenia lor fireasca s-a manifestat plenar.
Acest text l-a scris un elefant !
Iertati-l !