Intr-o dupa amiaza de iarna,poate in data de 10,poate 11 decembrie,eram intr-un magazin,imi cumparam cele trebuincioase pentru Craciun,dar parca nu era chiar Craciunul,deoarece afara adia un vant de primavara,desi natura era moarta,adormita intr-o iarna pustiita de frig si de zapada.Si cum ma tot invarteam eu printre rafturile magazinului,privirea mi s-a oprit asupra unui pusti care isi indesa in geaca cateva reviste deocheate,la inceput nu l-am bagat in seama,dar imediat dupa o frantura de secunda am strigat la el,mi-am lasat sa-mi cada pe jos sacosele goale si vazandu-l ca o i-a la goana am inceput sa fug si eu dupa el.El a luat-o pe prima strada la stanga,ca sa-i pierd urma,tot fugind dupa el am observat ca i-a cazut ceva,obosit si nemaiputand sa fug dupa el m-am intors sa vad ce i-a cazut gasind pe jos un portofel...,nu avea bani in el,dar totusi avea permisul de conducere si doua poze la minut.M-am intors la magazin sa-mi i-au sacosile,intrand in magazin,la intrebarea vanzatorului daca am prins hotul am dat un raspuns simplu,ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic,negativ desigur,luandu-mi sacosile,sfarsind astfel brusc programul meu de cumparaturi amanandu-l pe urmatoarea zi.
In drum spre casa,gandindu-ma la cele intamplate,multumit parca de felul cum am actionat prin faptul ca nu i-am dat portofelul pustiului,vanzatorului.De abia cand am ajuns acasa am constientizat ce se intamplase de fapt in acea zi si mi-am aruncxat privirea din nou peste actele din portofel,pe pustiul respectiv il chema Camelan Ionut,apoi am aruncat o privire peste pozele lui,avea un chip cam negricios,dar nu parea tigan,in cealalta poza a lui era el alaturi de de mama sa,si ea o femeie cam negricioasa,dar nu parea nici ea a fi tiganca,ci mai mult un om care s-a zbatut in viata asta pentru a supravietui.Inca parca imi acordam,in inima mea,un fel de felicitari pentru faptul ca nu am bagat in seama acele cateva reviste deocheate,ce sincer nu cred ca l-ar fi saracit prea mult pe acel patron al magazinului.
In seara de Craciun,singur,de parca toti prietenii,toti cunoscutii s-au risipit b pe la rude,ba pe la alti prieteni,ba prin excursii,asa ca la un moment dat mi-am amintit de pustiul acela de dinaintea Craciunului,si m-am gandit sa-i inapoiez portofelul.Asa ca am cautat dupa portofelul acela,mi-am luat paltonul pe mine si am plecat in cautarea adresei respective.Luand Paginile Aurii cu mine si consultand harta orasului am gasit strada respectiva,era intr-un cartier marginas.Nu dupa multa invarteala printr-un cartier de locuinte sociale in care in orice punct te-ai afla,imprejurimile aratau la fel,locuinte saracacioase unde Craciunul putine familii il mai au pe masa,doar in suflet...,am gasit in sfarsit blocul si apartamentul cautat.Bat in usa de doua ori,nimic,parca nu era forfota cu care eram obisnuit eu de Craciun,se auzea doar o surda pustietate,cand dau sa plec,aud parca pe cineva la usa,intreb politicos daca aici locuieste Camelan Ionut,dar o voce de batranica ce imi spune,prietenos,Tu esti Ionut?...nepotul meu...,ai venit sa ma vezi acuma de Craciun!?!...eu,dupa o clipa de gandire,parca mangaiat de simplitatea cuvintelor femeii i-am raspuns:da ...bunico,eu sunt Ionut,nepotul tau...,am venit sa te vad...,si atunci dupa ce batranica a deschis cele 11 inchizatori ale usii,ma primeste inauntru.Observ ca batranica era oarba,i avea cred ca vreo 80-90 de ani.Atunci,parca amandoi am votat sa jucam acest joc,adica eu in rolul de "nepot",si ea in rolul de "bunica ce-si revede nepotul",desi sunt sigur ca era constienta ca nu eram eu nepotul ei,dar am ramas impresionat de faptul ca a intrat si dansa in jocul acesta,parca dorind sa i se implineasca o fierbinte dorinta si anume de a-si vedea nepotul iubit intr-o seara de Craciun,care poate i-ar fi putut fi chiar ultima.Poftindu-ma in casa ,am inceput sa tot vorbim,fireste,discutii ca de la bunica la nepotel.Intre timp mi s-a facut foame,gandindu-ma ca batranica nu avea de mancare prin casa,am coborat pana la un magazin din apropiere,am cumparat ceva de mancare si m-am intrs.Pana la urma eu cu acea batranica am facut cat de cat o masa de Craciun.Desi batranica nu avea mancare in casa,tot mai avea in dormitor doua sticle de vin.Dupa ce ne-am pus la masa,am mancat,am baut fiecare cateva pahare de vin,a trebuit sa merg pana la toaleta.Acolo,in baie,am facut un lucru pe care il voi regreta toata viata,si anume,am vazut in baie 6 aparate de fotografiat ,noi,toate de acelasi model si marca,din alea de 29 de mm,pana atunci nu mai avusem un aparat foto doar al meu,asa ca am luat unul pentru mine.Intorcandu-ma de la baie,am gasit-o pe batranica ca un copil mic,poate era si ametita putin de la vinul acela,am vrut sa-i las un bilet ca am plecat,dar mi-am amintit ca nu poate vedea si nu avea cum sa-l citeasca,asa ca am lasat portofelul nepotului ei pe masa si am plecat acasa.
Dupa vreo 3 luni,dorind sa-i inapoiez aparatul foto,regretand ca i l-am furat,merg din noiu la batranica,dar la adresa aceea locuia acum o alta familie,iar de batranica respectiva nu stiau unde s-a mutat.
Asa ca mi-a ramas aparatul foto,dar acum nu mai stiam daca traieste sau nu,poate a murit...poate...poate a vrut sa-si petreaca ultimul Craciun al ei cu mine "nepotelul ei"