Era primavara soarele stralucea pe cer si vantul sufla un vant caldut , priveam in jurul meu si eram fermecata de frumusetea acestui peisaj , era mirific , pasarile cantau un tril vesel spuneau in graiul lor ce frumoasa e primavara.Eram atat de fermecata si soarele imi daduse atat-a energie incat simteam ca azi nimic nu ma va supara era atat de frumos precum un vis , in aer plutea mirosul dulce al forilor de salcam , m-am intins pe iarba de un verde crud si am incercat sa cuprind cu privirea albastrul cerului pentru a-l pastra in gand mereu.In mintea mea se naste acum o intrebare "Cine a zis oare ca raiul nu-i pe pamant?" atat-a frumusete si totusi tanjim dupa mai mult accedem spre perfectiune , de ce oare? Ma gandesc ca noi oamenii suntem mereu nemultumiti vrem tot ce nu avem , iar atunci cand obtinem ce ne dorim se naste alta pasiune , alt vis pe care vrem sa-l implinim ne place sa alergam , sa trudim , doar pentru a obtine un alt "trofeu" de care apoi abia ne mai aducem aminte.
Primavara imi place pentru ca iubesc soarele , tanjesc dupa lumina , nici nu as concepe viata fara lumina ma simt atat de fericita , plina de energie incat ma simt in stare sa rezolv orice problema.Voi nu? Imi plac toate anotimpurile dar primavara e anotimpul pe care il prefer imi plac florile si cand sunt mai multe flori ca in luna florilor "Mai"? minunata luna Mai.
Avem alaturi atatea frumuseti incat nu-mi pot imagina cum ar fi Pamantul fara viata ,fara trilul vesel al pasarilor , fara susurul izvoarelor , fara natura cu minunatele ei componente , frunzele , florile , iarba. Avem PARADISUL langa noi dar nu stiu cat , pentru ca omul singur isi semneaza sentinta prin distrugerea mediului natural.