Agentia Max & Fax



Ep. II:Pămînt pe lună



Personaje: Max și Fax, detectivi particulari
Mary, secretara lor
Baroana de Cobadin sur Mer


Scena I

(Personaje: Max și Fax, detectivi particulari; Mary, secretara lor.
Aceeași încăpere modestă, mobilată cu 3 birouri. La cele două din spate nu e nimeni. Mai în față, la un birou mai mic, stă secretara Mary, își face manichiura. Intră Max și Fax):

Max și Fax (în cor, cu o veselie și politețe false): Săru-mîîîna! Suntem... tot noi!...

Mary (fals mirată): Seriooos?!? Și io, care-l așteptam pe Papa de la Roma!

Max (triumfător): După cum vezi, ne-au dat drumul! Ne-a umflat Poliția, da’ judecătorul a constatat că actele retrocedării statuii lui Ovidiu erau în regulă, așa că... ne-a eliberat!!!

Mary (la fel de fals mirată): ’ai lasă-mă! Ești copil?!? Vorbești serios?! Să fie mai degrabă doar pentru că... am trăit cu judecătorul ăsta trei ani, sau ați uitat, căscaților?!? Și cauțiunea, cine credeți că v-a plătit-o?...

Fax (naiv): Bag seamă că fo admiratoare secretă; io, cel puțin, așa sper...

Mary: Pe dracu’! Tot io, zăbăucilor! Ca să vă scot din rahatul în care v-ați băgat, de capul vostru, că avem o grămadă de treabă - uite, iar s-au strîns facturile! Auzi, la ei (silabisește): să re-tro-ce-de-ze statuia lui Ovidiu din Constanța!?!

Fax (stînjenit): Ce vrei Mary, dragă,/ ce nu face omu’/, pentru-un ban grămadă?... (revelație): Iote, face și poezii!

Mary (furioasă): „Poezie” e agenția asta-lu’ Pește, pe care o patronați voi, găgăuților! V-ați făcut de rîs în tot orașul, cu statuia aia! Să vedem acu’ cine vă mai angajează...

(intră baroana de Cobadin sur Mer, intempestiv):

Baroana: Îi angajez eu, cucoană, care-i problema?!? (Își aprinde o țigară, cu port-țigaret. Către cei doi): Băieți, să stiți că mi-ați plăcut la faza cu statuia - pe onoarea răposatului meu soț, baronul de Cobadin sur Mer!

Mary (ironică): Care onoare, madam, aia rezultată din coarnele puse de răposatu’ în pădure, cu secretara?... Că mata ne-ai povestit, acilea, nu altcineva!...

Baroana (indignată): Nu permit ca onoarea nobilului mieu soț să fie întinată de o (cu dispret)... altă secretară! (se linișteste brusc. Către cei doi detectivi): Am venit într-o altă chestiune, la dvs...

Max: Spuneți, distinsă! O... altă retrocedare, ceva?...

Baroana (gînditoare): Ar mai fi ceva... Da’ nu, uitați care-i acum speța: am cumpărat niște pămînt. Pe Lună...

Fax (uimit): Pe... unde?!? Cu plata... la lună?

Baroana: Nu, dom’ne, banii jos, din moștenirea lu’ bărbati-miu! Mi-a vîndut un domn distins, foaaarte serios!...

Mary (ironică): Sunt convinsă! Și, v-a păcălit... la măsurătoare?!

Baroana: Nu cred că se pretează la așa ceva – v-am spus, pare om serios, familist, de condiție bună... Totuși, înțelegerea noastră a fost să-l îngrădească într-un fel, să-l delimiteze, să nu se nască litigii cu vecinii. Or, ultima oară cînd m-am uitat, nu făcuse nimic!...

Max: Cu vecinii, care vecini?!? Și cum adică, v-ați uitat?!?

Baroana: Vecinii, adică madam Spiridon, o verișoară de-a mea de cuscru vitreg, cea care mi l-a recomandat pe domnul în cauză, pe vînzător. A luat și ea, doua hectare la preț de unul – a fost ofertă, nu putea să refuze așa o pleașcă!

Mary: Da’ cine-ar fi lăsat să-i scape așa un chilipir?! Și, cum adică, madam: cînd te-ai uitat ultima oară, nu era îngrăditură?!

Baroana: Cu ocheanul! Moștenit de la soțul meu... Primul meu soț, care era voyeur...

Fax: Ce era, de ce suferea?! Asta-i o boală?...

Baroana (oftînd): Se poate spune și-asa... Dom’ne, io vreau să cercetați discret, să nu-l jignesc pe domnul acela distins; n-aș vrea să creadă că n-am încredere... Am facut și actele, la notariat.

Max: Mai încape vorbă?! Dăm și-o fuga pînă-acolo, dacă e nevoie!...

(lumina se stinge)



Scena II

(Max si Fax se uită in sus, pe rind, cu o lunetă astronomică)

Max (schimonosit de efort): Mă Fax, mînca-ți-aș gura, tu vezi, mă, ceva?! Ca io nu zăresc decît pete albe!

Fax (cu mîna streașină la ochi): Să-mi sară ochii dacă zăresc ceva! Parcă-ar fi si niște pete mai gri, mai colorate...

Max (doct): Alea-s oceane, prostule! Lasă-le p-alea, ca doar n-o fi baroana atît de năroadă, să fi cumparat pămînt sub apă!

Fax (mirat): Da’ ce mă, Max, e apă pe lună?! Poate congelată! Și-o fi luat patinoar cucoana, mai știi?...

Max (revelatie): Hopa! Ia uite, parcă zăresc ceva! Seamănă așa, cu un gărduleț!... Sau mi se pare? Mă, ceva tot e acolo.... Uite, parca și-un steguleț... Aa, nu-i al nostru, e-american... Auzi Fax, da’ dacă proprietatea cucoanei e pe partea-ailaltă, cum o vedem?!

Fax (doct, la rîndul lui): Tre’ să așteptăm pînă mîine, cînd se face ziuă, să vedem partea-ailaltă, așteptăm să se sucească asteroidu’...

Max (atotștiutor): Ești prost! Fața nevazută a lunii... se vede doar din emisfera sudică a pămîntului... Din Alaska!

Fax (credul): Serios?!? Păi, ce mai așteptăm, hai pînă-acolo! Cît o fi biletul de tren pînă-n Alaska?...

Max: Calm, nu te grabi... Poate totuși avem noroc și e pe partea asta, luminată. N-are rost să intrăm la cheltuială... Ãla, dacă a vîndut, a vîndut aici, la „vedere”. Bă, io tot zic că sigur văd ceva... Să-i spunem femeii că de la noi din curte se vede. Dacă nu crede, n-are decît să vină aici, să se uite!

Fax: E clar, ce mai, îi tai factura! Cazul e rezolvat, îl clasăm. Io am bănuit de la-nceput ca vînzătorul e om serios. Nu-l cunosc, da’, ai văzut ce frumos povestea baroana despre el!...

Max: Bă, în afaceri nu te joci! Mai ales în imobiliare. Tragi țeapă o dată, da’ a doua oară, cin’ te mai crede?! Mai ales pe lună... Ce culoare ți-am zis că se vede gardu’?

Fax: N-ai spus! Da’ n-are a face. Gestul contează! Cred că e bleu, să se asorteze cu oceanul. Chestie de urbanism, nu poa’ să fie portocaliu, că-i strident și nu cadrează. Hai, hai să intrăm, că mă dor ochii!

Max: Bă Fax,... frumoasă planetă e Luna!





- sfîrșit -