Am citit pentru prima dată poeziile apărute în revista tinerilor creatori sătmăreni “Alfazet”. Theo Gușat, că despre el e vorba, redactor la cotidianul “Gazeta de Nord-Vest” din Satu Mare, face parte din noul “val” care vine “puternic” dovedind că are ceva de spus în peisajul liric sătmărean și național.
A prefața volumul unui debutant, este o mare responsabilitate, dar și un mare risc, iată două motive pentru care trebuie să citești cu atenție poemele aflate-n manuscris înaitea de a vedea lumina tiparului. Același lucru l-am făcut și în cazul volumului de debut “Anarhie sporadică” al tânărului Theo Gușat, l-am citit nu cu inima, ci cu atenție, pentru o judecată cât mai dreaptă, dar cel mai în măsură a da un verdict îl are Măria Sa Cititorul, el este peste timp judecătorul cel mai îndreptățit de a da sentința.
Volumul "Anarhie sporadică” cuprinde o poezie a întrebărilor deschise în așteptarea unui răspuns mereu previzibil, dar care încă nu s-a dat: “Ce imagini / Mai stranii / Doriți / Să priviți ? / Ați uitat / De / Burdufurile / Pline / Cu lapte / Subteran ? / Ce sunete / Mai pustii căutați ? / Câți dinți / Să mai doară / Când vă dezmembrați ?” (Întrebări). Cu toate că autorul pare o fire blajină atitudinile sale poetice, trăirea autorului prin poezie au atributele ludicului juvenil: puritate; “am pus embargou sentimentelor // calea mea nu e aceea / pe care o știu” (Mă ajung din ură); agitație: “Îmi pierd mințile / Cu atâta saturație / De undeos // Aproape că porii / Vor să mi se evapore / În mediu / Cer legea. / De ajuns cu născuții vorbind !” (Excepție), cunoașterea desăvârșită a moralei simple: “ Dacă este vreunul, / (Unul singur !) / Încătușat / Spate-n spate / Să vină după mine"”(Chemare).
Atitudinea de nesupunere a poetului e mai degrabă o izolare față de coletivitate pentru a-și conserva strategia poetică, și totuși uneori sunt momente în care insistă asupra unor stări ceea ce denotă și relevă indiscutabil meșteșug poetic: " O mie de ape curg / inspre mine / O mie de ape curg / prin mine. / Curg / Deodată cu o mie de ape / Curg /într-o mie de ape. / Curg / dintr-o mie de ape. / Curg / din mine o mie de ape / Apele / Curg din ape / Apele curg în mii de ape / Apele / Curg pe ape" (Apele din ape )
Cu toate că poemele lui Theo Gușat nu sunt grupate pe cicluri, prezintă un real interes din partea celui care le citește, atât prin tematică cât și prin prospețimea limbajului poetic. Poezia sa, chiar dacă exprimă unele stări sufletești devine o punte între realitățile obiective și poemul existențial: “ Contemplând / Personajele lor / De animație / Copiii de cerșetor / Ling geamul sidefiu” (Cauză-efect).
Poetul cu toate că se află la debutul său editorial știe să-și pună în pagină creația, este mereu în căutare de sine insistă asupra unor teme, tratându-le discret. Sătmăreanul Theo Gușat dă dovada unui real talent cu resurse suficiente pentru integrarea în noua generație a literaturii române.