agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-09-16 | [This text should be read in romana] | Obiectele sau lucrurile în sensul propriu, comun È™i general sînt entitățile care populează ambianÈ›a în care trăim È™i evoluăm. ExistenÈ›e, realități bine delimitate, de sine stătătoare. Ele sînt cele mai curente obiecte/elemente de compoziÈ›ie pentru haiku-uri. (crivățul nopÈ›ii –) / acasă ferestrele / toate în floare (frig spre amiază –) / pe lama toporului / rășină de brad (cu resemnare –) / cuib gol în pălăria / sperietoarei È›urÈ›uri sub streÈ™ini - / (dintr-o dată scânteia / unui singur vârf)[1] ÃŽn grupajul de mai sus sînt prezente două feluri de obiecte. Unele aparÈ›in lumii naturale: rășina, bradul, cuibul, È›urÈ›urii È™i există fără să depindă de om. Altele sînt produse (fabricate) de om: ceainicul, ferestrele, toporul, pălăria, streÈ™inile È™i aparÈ›in lumii pe care el a amenajat-o È™i o locuieÈ™te. Și unele, È™i altele, odată zămislite, formează preajma omului. Toate au însă trăsături comune: sînt reale, materiale, corporale, localizate în spaÈ›iu È™i timp, manevrabile È™i perceptibile senzorial. Odată evocate, simÈ›im căldura, bolboroseala, mireasma È™i aburul ceaiului, răceala ferestrei îngheÈ›ate È™i farmecul arabescurilor înflorite pe ea, mirosul È™i consistenÈ›a cleioasă a rășinii, răceala È™i ascuÈ›iÈ™ul toporului etc. AÈ™a cum se vede, obiectele sînt evocate (numite) printr-un substantiv sau printr-un grup substantival, un substantiv însoÈ›it de alte cuvinte care-l determină. Cuvintele subordonate substantivului regent precizează o ipostază a lui (în clocot, în floare, gol), îl localizează (acasă, pe lama toporului, în pălăria sperietoarei, sub streÈ™ini) etc. Din poemele de mai jos, este vădit faptul că ele sînt determinate doar prin precizări obiective: cantitate, localizare, proveniență È™i nu prin proprietăți închipuite subiectiv È™i atribuite metaforic de închipuirea noastră. (desăvârÈ™indu-È™i / cu răbdare lucrarea -) / coji de ou sub cuib strugurii furaÈ›i – (întotdeauna vina / sperietorii) Lucrurile sînt, cum se vede, decelabile senzorial prin materialitatea È™i corporalitatea lor care impresionează simÈ›urile. Un alt poem va face trecerea de la lucruri (obiecte neînsufleÈ›ite) la fiinÈ›e (corpuri însufleÈ›ite). Fără să facem un comentariu al poemului se simte că tocmai alăturarea celor două lucruri, făcînd parte din regnuri diferite (animat È™i neanimat), spune prin sine ceva È™i pune pe gînduri. Se poate remarca o predilecÈ›ie pentru obiectele umane afectate de vreme sau pentru lipsa/dispariÈ›ia lor. Patina rustică sugerează în aceste cazuri un fel de însingurare senină caracteristică valorii wabi-sabi. streaÈ™ină spartă - / (reparaÈ›ii în lipsa / rândunelelor) (nici un prieten –) / bocancii rupÈ›i în prima / ploaie de toamnă lipsa ceasului / în gara fără trenuri - / (amurg de toamnă) cheie pierdută - / (la primul ger încuind / poarta cu nimic) nici o scrisoare / în cutia poÈ™tală - / (târziu de toamnă) Cît de umile ar fi, obiectele arhaice sau învechite se pot bucura oricînd de momente apoteotice: (mereu mai săraci –) / dar pretutindeni streÈ™ini / pline de cuiburi într-un ciob străvechi - / (încolÈ›itul grâului / dezghețând geamul) sau pot ordona aproape miraculos o lume: (geometrie / în spaÈ›iu după cosit -) / căpiÈ›e de fân calendar în cui - / (trei sute È™aizeci È™i cinci / de anotimpuri) FiinÈ›ele vii, plante sau animale, au un statut aproape identic cu acela al lucrurilor neanimate. Ca elemente de recuzită ale haiku-ului sînt È™i ele obiecte primare care adaugă notelor amintite anterior faptul că sînt însufleÈ›ite. Poate că cele mai frecvente (recuzita haiku-ului cochetează periculos cu un anume manierism) sînt florile: (celălalt drumeÈ› / închinându-se în colb -) floare de bostan deodată macii / dincolo de zidul vechi – (restul tăcere) (prizonieră - ) / o floare fără nume / în gardul de spini (după pescuit –) / trei undiÈ›e È™i-un singur / nufăr în plasă Citind cu atenÈ›ie poemele de mai sus, veÈ›i sesiza gesturile È™i atitudinile, emoÈ›ia pe care florile par să le impună sau să le trezească în sufletul celor care le întîlnesc sau le contemplă. ÃŽn cele de mai jos, ele provoacă deja trecerea la fapte, ocrotirea, pierderea de sine în contemplare, atenÈ›ie sporită la evoluÈ›ia vremii È™i chiar starea empatică de umilitate. (oraÈ™ degerând –) / un ghiocel în palma / cerÈ™etorului o crizantemă / dublată în oglindă - / (altceva nimic) (de azi pe mâine / subÈ›iindu-se gheaÈ›a –) frezii întrÂun coÈ™ (nimic după scris –) / la geam cu umilință / o floare de nuc Regnul vegetal populează poemele È™i cu prezenÈ›a sau absenÈ›a pomilor È™i a arbuÈ™tilor. Ei pot suplini lesne penuria vieÈ›ii, pot să uimească prin felul în care se iscă din ceea ce părea total compromis, pot împrospăta lucrurile care păreau că È™i-au trăit traiul. (din surpătura / de putregai È™i scorburi) - / încă un lăstar (străvechiul È™opron / azi de nerecunoscut – ) / un prun în floare (la casă nouă -) / absenÈ›a tufiÈ™ului / de iasomie Tot de plante È›in È™i produsele lor: fructele È™i seminÈ›ele, ca È™i rămășiÈ›ele tulpinilor erbaceelor: (luna întreagă –) / sub creangă un măr umbrit / pe jumătate (în aÈ™teptare – ) / o sămânță pe foaia / calendarului printre fire verzi / un pai de anul trecut – / (singur bătrânul) Păsările sînt evocate, după caz, pentru zborul È™i cîntecul lor È™i pentru apropourile simbolice pe care le pot genera. (după muzica / tuturor maeÈ™trilor –) privighetoarea (trudind pământul –) / ciocârlia deasupra / fără odihnă (la primul dezgheÈ›  ) / nici un porumbel cÂun fir / de iarbă în cioc Mai rar, animalele pot să apară într-o scenă dramatică: Un repertoriu însemnat este acela al gîzelor È™i insectelor care, deÈ™i înduioșător de mărunte, realizează, prin contrast, performanÈ›e neverosimile. (seară cu dansuri / È™i moarte în lumină –) / efemeride (dintotdeauna –) / păianjeni îndărătul / imperiilor doar o secundă / țânÈ›arul la ureche - / (nimic È™i totuÈ™i) DeÈ™i departe de noi, undeva deasupra noastră, populînd cerul, soarele È™i luna, stelele È™i constelaÈ›iile sînt È™i ele existenÈ›e, realități bine delimitate, de sine stătătoare. Decelabile senzorial doar pentru că pot fi văzute, È™tim despre ele că sînt materiale È™i corporale. Dacă majoritatea lucrurilor È™i fiinÈ›elor reprezintă elemente ale ambianÈ›ei terestre, formează într-un fel preajma noastră È™i putem avea cu ele experienÈ›e senzoriale directe, de obicei prin mai multe simÈ›uri, astrele sînt intangibile, aflîndu-se la distanÈ›e încă inaccesibile pentru om È™i înfățisîndu-se doar privirii noastre. Cu excepÈ›ia lunii, dar asta doar pentru doi astronauÈ›i care au călcat-o o singură dată. ExperienÈ›a noastră cu corpurile cereÈ™ti este una care încurajează mai mult contemplarea È™i reveria. Nu le putem atinge È™i nu le putem manipula. Dar putem imagina È™i mitologiza fără restricÈ›ii în jurul lor. Și, evident, cel mai îndreptățit pentru a declanÈ™a efuziunile noastre este soarele, una din sursele vieÈ›ii de pe pămînt: EvoluÈ›ia soarelui, astrul zilei, pe cer este cea care măsoară È™i dă nume părÈ›ilor zilei. Și, aproape totdeuna, soarele care apune este un simbol la îndemînă, un apropo pentru vîrsta înaintată a omului, ca È™i a efemerității tuturor fiinÈ›elor: soare în declin - / (pe gânduri la mesajul / efemerelor) soare în apus - / (È™i albinele căzând / la datorie) soare în apus - / (o umbră ducând altă / umbră pe umăr) Dar tot el pare să fie mereu altul de-a lungul anotimpurilor. SemnificaÈ›ia lui mitică n-a putut fi detronată decît parÈ›ial de ideea È™tiinÈ›ifică a înclinării axei pămîntului. Și luna este prezentă mai mult prin momentele evoluÈ›iei sale cereÈ™ti, prin fazele ei. lună în declin - / (tot mai prelungă umbra / crizantemelor) luna-acestei nopÈ›i - / (pe zăpadă umbra mea / devenind albă) (negăsind pâine –) / luna-n vitrina goală / a brutăriei Stelele, cu strălucirea lor încrustată parcă în materia întunecată a cerului, ne îndeamnă să cochetăm mai degrabă cu posibila sau reala lor dispariÈ›ie. stele absente - / (cu fală intră-n oraÈ™ / un fluture alb) gol cerul nopÈ›ii - / (de necrezut câți greieri / într-unul singur) Dintre constelaÈ›ii, bineînÈ›eles, cea mai prezentă este Calea Laptelui, de multe ori folosită È™i pentru capacitatea de a face jocuri de cuvinte. ( (zori după dezgheÈ› –) / Calea-Lactee-n vârful / acelor de pin Și Orion, cu alura sa maiestuoasă în cerul îngheÈ›at al iernii, este o constelaÈ›ie impunătoare care atrage privirile amatorilor de reverii celeste. (după-artificii –) / Orion în tăcere / goală de iarnă * Obiectele primare sînt elementele de recuzită cele mai potrivite pentru a evoca imagini în mintea cititorului. Referindu-se la lucrurile care populează ambianÈ›a în care trăieÈ™te omul, experienÈ›a lor este universală, frecventă È™i variată. La fel ca È™i aura lor simbolică, aluzivă È™i sugestivă. Faptul să sînt numite prin substantive sau grupuri substantivale dă poemului acea detaÈ™are, reÈ›inere È™i discreÈ›ie a textulu È™i, implicit, a autorului care le foloseÈ™te. Fără acrobaÈ›ii textuale bogăția condensată a experienÈ›ei de zi cu zi este convocată pentru a genera sensul poemului. _____________________________ [1]Toate haiku-urile citate în acest studiu, dacă nu se precizează în mod expres alt autor, sînt din volumul Marea tăcere al lui Șerban Codrin. Cuvîntul important pentru exemplificare va fi marcat cu italice, partea poemului mai puÈ›in semnificativă pentru moment va fi izolată în paranteze. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy