Nu știu cât din ceea ce este Chinaski e împrumutat din viața părintelui său și cât din visele acestuia. Fiindcă aspectele aparente, superficiale se potrivesc într-un puzzle perfect, iar când cauți asemănările reale, profunde între cei doi, te lovești de numeroase inadvertențe din ce în ce mai semnificative. Henry Chinaski e personajul care bântuie întreaga scriere a lui Charles Bukowski. Eu l-am întâlnit în trei romane (Femei, Factotum și Poșta), precum și în câteva povestiri. Sincer, e coșmarul oricărei femei, fie că e soție, mamă, amantă sau colegă.
Aparent, Chinaski e un boem. Sau un ratat. Depinde de unghiul din care îl privești. Trăiește de pe o zi pe alta, are tot felul de slujbe neobișnuite pe care le face doar până se plictisește, reușește într-un mod misterios să supraviețuiască în ciuda faptului că viața lui e un șir lung de beții și mahmureli. Habar n-am dacă mănâncă vreodată sau trăiește din whisky ieftin, femei nespălate și curse de cai.
Aș putea să-ți spun că e un fericit, că nu are nici o grijă, nici casă, nici nevastă, nici pensii alimentare să-i întunece gândurile. Femeile nu-i lipsesc, chiar dacă arareori cantitatea suplinește calitatea. Găsește destul de rar unele pe măsura pretențiilor lui: băutoare de cursă lungă, cu 20 de ani mai tinere și cu un apetit sexual dubios. Mai degrabă întâlnește femei divorțate, bătrâioare, asupra cărora timpul și-a exercitat efectele distrugătoare, femei care se oferă pentru o cinzeacă de whisky contrafăcut. Dintre acestea se nasc câteodată fulgerătoarele iubiri ale lui Henry. Pentru el dragostea e o necesitate precum toate celelalte, venind oricum în planul doi după alcool.
Vei fi uimit cât poate să bea Chinaski. Alcoolul pare a avea efecte doar asupra performanțelor lui erotice, transformându-le într-un lung travaliu inutil. În rest, paharul din mâna lui e un accesoriu atât de natural precum un pix în mâna unui funcționar bătrân al poștei. Și n-am zis al poștei în mod întâmplător. Experiența lui Bukowski de lucrător poștal îi este împrumutată lui Chinaski într-una dintre cele mai realiste descrieri ale vieții de mic funcționar necalificat pe care am citit-o eu. Dacă nu m-a convins că un bețiv bătrân poate duce în pat cu atâta ușurință femei mult mai tinere, precum reușește Chinaski în „Femei”, am simțit în schimb veridicitatea muncii de poștaș.
Henry Chinaski e omul care poate face de toate și, prin urmare, nu face nimic bine. Trece prin viață, inutil ca un ziar de săptămâna trecută, schimbând case, femei, slujbe, după o logică numai de el bănuită, câștigând bani din curse de cai sau mici escrocherii banale, având o singură constantă: paharul. Undeva, dincolo de toată această nebunie risipitoare, stă aceeași întrebare: ce rost au toate acestea?
Și atunci te întreb pe tine, cititorule, care-i diferența între el și omul acela respectabil cu casă, mașină, nevastă, copii la liceu, burtică și slujbă stabilă de la 9 la 4? Găsi-va vreunul rostul tuturor acestora? Sau, până la urmă, același praf din ei se va alege?
Am înțeles că nu sunt cu nimic altfel ca nebunul, boemul, fericitul, condamnatul Bukowski. Sau Chinaski?